Deliberând asupra prezentului recurs comercial;
Prin acţiunea înregistrata la data de 17.11.2009 pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 12317/200/2009 reclamantele BCML si B I I au chemat in judecata si personal la interogatoriu pe parata BCR A V SA, pentru ca instanţa prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa sa dispună obligarea paratei la plata sumei de 15000 Euro in echivalent lei, conform contractului de de viata atestat cu certificatul de asigurare nr. 0122014 /15.03.2006.
In motivarea acţiunii reclamantele au învederat ca la data de 21.02.2005 reclamanta B M , împreuna cu defunctul sau soţ B O N au încheiat cu Banca Comerciala Romana –Sucursala Judeţeana Buzău, contractul de credit bancar înregistrat de împrumutătoare sub nr.717 din aceiaşi data, ca având in vedere practica de afaceri a băncii , a garantat ipotecar creditul acordat , prin contractul de ipoteca autentificat sub nr. 519 din 23.02.2005 la BNP F E R , ca banca împrumutătoare impune obligatoriu si încheierea unei asigurări de viata , astfel că la data de 15.03.2006 a fost încheiat de către soţul sau un contract de asigurare , dovedit cu certificatul de Asigurare nr. 0122014 emis de parata, ca numai după ce a fost încheiata asigurarea, banca împrumutătoare a considerat completă documentaţia de acordare a creditului si a eliberat suma împrumutată , însă la data de 09.09.2006 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului, soţul său B O, după care au acceptat succesiunea acestuia, fiindu-le eliberat certificatul de moştenitor nr.173 din 12.01.2007 de BNP F E R şi potrivit dispoziţiilor cuprinse in art. 32 din Legea nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările ,astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.23 din Legea nr.172 /2004 , ele moştenitoarele aveau calitatea de a primi indemnizaţia de asigurare.Deşi au solicitat paratei sa-si execute obligaţiile din contractul de asigurare si sa acorde despăgubirea cuvenita, deoarece se produsese riscul asigurat, aceasta a refuzat sa-si îndeplinească obligaţia contractuala, motivând ca nu poate acorda despăgubirea deoarece asiguratul suferea de o boala încă înainte de încheierea asigurării.
Au mai arătat , reclamantele privitor la convenţia de asigurare sa se retina ca asigurarea este „ de viata „ si nu de îmbolnăvire , ceea ce înseamnă ca riscul asigurat a fost viaţa , ca poziţia paratei de a refuza îndeplinirea obligaţiilor contractuale nu este nejustificata de vreme ce la încheierea contractului si plata poliţei de asigurarea starea de sănătate a asiguratului a fost acceptata ca fiind apta pentru încheierea valabila a contractului , iar după producerea evenimentului asigurat, aceiaşi stare de sănătate nu mai este apta, cu alte cuvinte atunci când parata a încasat preţul asigurării nu a contat starea de sănătate, important fiind ca asiguratorul sa plătească , iar atunci când trebuie sa despăgubească, parata invoca aceiaşi stare de sănătate ca un impediment in îndeplinirea obligaţiilor sale , ca asigurarea de viata este de fapt pentru banca împrumutătoare un contract de asigurare pentru risc de neplata , ca urmare a încetării din viata a debitorului, ca asigurarea încheiata este de viata , iar aceasta înseamnă ca riscul de deces exista inclusiv de o boala, pe fondul stării organismului la data asigurării , or exonerându-se de răspundere nu numai pentru lista de boli enumerate, ci si pentru orice boala , asiguratorul practic îşi asuma obligaţia de despăgubire numai pentru cauze exterioare asiguratului ,adică pentru decesul prin accidente ce pot servi întâmplător si exclusiv pentru motive din exterior, nerecunoaşterea bolii ca factor de risc pentru deces înseamnă grava disproporţie intre obligaţiile părţilor , ca asiguratul plăteşte necondiţionat suma ceruta de asigurator pentru ceea ce se asigura ( viata ), iar aceasta işi limitează prin contract răspunderea , înlăturând îmbolnăvirea , care reprezintă cauza cea mai răspândită a morţii naturale , păstrând accidentele ca temei al răspunderii pentru plata asigurării in caz de deces , asiguratul a introdus in contractul de asigurare o clauza abuziva , care îl protejează pe el pentru peste 90 % din cauzele decesului .
De asemenea , reclamantele au arătat, faptul ca asiguratul nu poate avea altă opţiune si nu poate negocia in nici un fel contractul de asigurare fără putinţa de a fi înlăturată, modificata ori particularizată la situaţia fiecărui asigurat, apreciind ca este o clauză abuzivă pentru faptul ca asiguratorul se exonerează prin convenţie de răspundere in cazul in care evenimentul asigurat ( decesul ) a fost cauzat , direct sau indirect , total sau in parte de orice boala, ştiut fiind ca nu există nici un om la vârsta de 50 de ani care să nu aibă o afecţiune cât de mică, ca pârâta trebuie să respecte convenţia de asigurare , deoarece aceasta a asigurat viaţa , iar nu alte riscuri , că ar fi trebuit ca înainte de încheierea contractului pârâta să solicite asiguratului in mod expres fie documente medicale , fie o declaraţie pe propria răspundere „ că nu suferă de nicio boală”, că potrivit dispoziţiilor art. 977 , interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante , iar nu după sensul literal la termenilor , ca asiguratul avea obligaţia de a achita preţul politiei de asigurare , iar urmaşii săi , in caz de producere a evenimentului asigurat, aveau dreptul de a primi despăgubirea.
In drept reclamantele si-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.969, 970, 977,981,982, 985 Cod civil .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată si nelegala , cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata,învederând că reclamanta a contractat împreună cu soţul său un credit în valoare de l5.000 EURO, că aferent creditului s-a încheiat şi o asigurare de viaţă la 15.03.2006,iar conform certificatului de asigurare nr.0122014/15.03.2006 beneficiara asigurării este BCR Sucursala Judeţeană Buzău,că la 21.11.2006 a trimis un refuz de plată beneficiarului, având în vedere dispoziţiile art.6 din certificatul de asigurare potrivit cărora asigurătorul este exonerat de plata indemnizaţiei de asigurare dacă evenimentul asigurat a fost cauzat direct sau indirect,total sau parţial de – orice boală/afecţiune medicală diagnosticate în perioada anterioară intrării în asigurare,precum-boala Alzheimer, boala Parkinson,scleroza multiplă,orice formă de cancer/tumori maligne, cardiopatie ischemică şi bolile coronariene (inclusiv infarctul miocardic), accident vascular cerebral, diabet zaharat insulino dependent, insuficienţa renală, afecţiuni cronice ale ficatului/pancreasului/plămânului, transplantului de organe, boli profesionale, TBC pulmonar,că asiguratul a decedat la 9.09.2006 prin infarct miocardic,că din anul 1997 era în evidenţa medicului de familie cu cardiopatie ischemică dureroasă,că asiguratul nu a declarat existenţa acestei boli,că dacă ar fi făcut acest lucru contractul de asigurare nu ar mai fi fost încheiat. A mai arătat pârâta că invocarea dispoziţiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu sunt incidente în cauză,întrucât prevederile Certificatului de asigurare sunt clare şi neechivoce,că pentru înţelegerea acestora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate,aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea 193/2000,că nici un caz enumerat în anexa la legea menţionată nu se identifică cu speta în cauză,ca sunt respectate drepturile asiguraţilor.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor,dat fiind faptul că acestea nu sunt părţi în contractul de asigurare,că singurul beneficiar al contractului este BCR Buzău, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia prematurităţii acţiunii întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 720/1 Cod procedură civilă,excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtei determinat de faptul că a fost chemată în judecată BCR A V SA Sucursala Judeţeană Buzău.
La termenul de judecată din 21.04.2010 pârâta a renunţat la susţinerea excepţiilor referitoare la timbraj, la lipsa capacitatea de folosinţă,iar instanţa a respins excepţiile privind calitatea procesuală şi prematurităţii.
Analizând probele dosarului instanţa fondului a respins acţiunea prin sentinţa nr. 3966 din 26.05.2010.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că între defunctul B O N şi BCR Sucursala Judeţeană Buzău s-a încheiat contractul de credit nr.717 prin care defunctul şi soţia sa B M L au luat cu împrumut suma de 15000 EUR,iar la data de 15.03.2006,acelaşi defunct a încheiat o asigurare de viaţă cu pârâta BCR A V pentru suma de 13500 EUR ce mai era de achitat la acea dată din creditul contractat, beneficiara asigurării fiind conform menţiunilor din certificatul de asigurare creditoarea BCR Buzău.
Asigurarea s-a încheiat ca urmare a existenţei contractului de credit,la solicitarea creditoarei şi în beneficiul său,aşa cum lesne se poate vedea din formularul tipizat depus la dosar unde la rubrica privind beneficiarul se detaliază datele instituţiei care a acordat creditul
Instanţa fondului a mai reţinut că susţinerile reclamantelor sunt neîntemeiate întrucât beneficiara asigurării este conform contractului de asigurare în cauză insituţia creditoare, iar faţă de faptul că decesul a intervenit urmare a unei cauze care excludea obligaţia de despăgubire asumată de societatea de asigurare, aceasta din urmă a refuzat plata ratelor rămase de achitat după intervenirea evenimentului asigurat , iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din contractul de asigurare, între cauzele care exclud obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare în cazul intervenirii evenimentului asigurat este şi cardiopatia ischemică şi infarctul miocardic.
Conform documentelor medicale înaintate la dosar defunctul Bâgiu Octavian suferea din 1997 de cardiopatie ischemică, boală despre a cărei existenţă nu a informat asigurătorul şi care în final a determinat decesul.
Împotriva acestei sentinţe reclamantele au formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că este dată cu aplicarea greşită a legii şi cuprinde motive contradictorii.
Astfel , se arată că după ce în considerentele hotărârii instanţa a arătat că va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active cu motivarea că , potrivit art. 32 din Legea 136/1995 , indemnizaţia de asigurare se plăteşte beneficiarului desemnat de asigurat , iar în lipsa indicării acestuia , moştenitorilor legali ai asiguratului , după ce în mod expres a declarat că , în urma cercetării înscrisurilor , exemplarul poliţei de asigurare aflată în posesia asiguratorului nu cuprinde arătarea vreunui beneficiar al asigurării , în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii instanţa a reţinut că beneficiarul asigurării este instituţia creditoare.
Motivarea este ambiguă şi contradictorie , pentru că : ori există un beneficiar al asigurării desemnat de defunctul asigurat – şi atunci consecinţele procesuale sunt altele , ori nu este desemnat un beneficiar şi atunci reclamantele sunt îndreptăţite să primească despăgubirea din asigurare , deoarece la data judecăţii ratele către instituţia de credit erau achitate în totalitate de către acestea.
În condiţiile în care , în încheierea din 19.05.2010 , instanţa a reţinut că a constatat nemijlocit şi fără dubii că nu este desemnat un beneficiar de către defunctul asigurat , reclamantele au şi aptitudine procesuală , şi dreptul de a primi despăgubirea asigurată – acesta fiind în drept primul motiv de modificare a hotărârii recurate.
Reclamantele arată că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii deoarece instanţa a reţinut că operează o clauză de excludere a răspunderii asiguratorului ,şi anume faptul că , în momentul încheierii contractului de asigurare , preexistă o boală (cardiopatie ischemică) ce face aplicabilă clauza înscrisă în art. 6 din contract ; instanţa a mai reţinut că asiguratorul a procedat corect atunci când nu a efectuat un minim de verificări asupra declaraţiilor asiguratului şi nu a obţinut nici măcar viza mediului de familie – fără a mai vorbi despre alte dovezi privind starea de sănătate a celui ce încheia asigurarea.
Prin decizia nr. 904 din 7.12.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul dedus judecăţii , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei pârâte la plata către recurenţii – reclamanţi a sumei de 15.000 euro , echivalent în lei prin conversie la data pronunţării deciziei conform contractului de asigurare de viaţă.
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Se are în vedere , în acest sens că la data de 21.02.2005 , reclamanta B M , împreună cu defunctul său soţ , B O N au încheiat cu Banca Comercială Română – Sucursala Judeţeană Buzău – contractul de credit bancar înregistrat de împrumutătoare sub nr. 717 din aceeaşi dată , pentru suma de 15.000 euro iar la data de 15.03.2006 a fost încheiat de către soţul său un contract de asigurare , dovedit cu certificatul de asigurare nr. 0122014 emis de pârâtă , pentru suma de 13.500 euro ce mai era de achitat la acea dată din creditul acordat.
La data de 09.09.2006 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului B O N. Reclamantele solicitând pârâtei să îşi execute obligaţiile din contractul de asigurare şi să acorde despăgubirea deoarece se produsese riscul asigurat , pârâta a refuzat motivând că nu poate acorda despăgubirea deoarece asiguratul suferea de o boală încă înainte de încheierea asigurării.
Prin poliţa de asigurare de viaţă , asiguratorul şi-a rezervat dreptul , la pct. 3 din Declaraţia membrului asigurat , de a verifica starea de sănătate a asiguratului , iar acesta a renunţat la confidenţialitatea privind starea sa de sănătate şi a relaţiei cu orice medic care are cunoştinţă despre aceast.
Astfel , asiguratorul şi-a constituit prin convenţia de asigurare un drept propriu de a verifica starea de sănătate a asiguratului ; împrejurarea că nu a întreprins demersurile necesare constituie culpa sa , care nu poate fi invocată ca temei al neexecutării propriilor obligaţii.
Mai mult decât atât , asiguratorul nici nu a solicitat acte medicale asiguratului , sau o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la starea sănătăţii sale.
Totodată , tribunalul reţine că pârâta intimată nu a solicitat asiguratului numele medicului de familie pentru a fi înscrisă la rubricaţia existenţa în formularul tipizat.
Cu înscrisul înregistrat sub nr. 12381 din 02.12.2010 eliberat de BCR – Sucursala Buzău reclamantele recurente au făcut dovada achitării integrale a creditului de 15.000 euro angajat în baza contractului nr. 717/2005 , astfel că acestea sunt îndreptăţite să solicite echivalentul în lei a 15.000 euro , conform contractului de asigurare (certificat de asigurare nr. 0122014/15.03.2006).
Faţă de considerentele care preced , văzând dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, prin decizia nr. 904 din 7.12.2010 s-a admis recursul dedus judecăţii , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei pârâte la plata către recurenţii – reclamanţi a sumei de 15.000 euro , echivalent în lei prin conversie la data pronunţării deciziei conform contractului de asigurare de viaţă.
