La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat av. Grama George pentru intimata reclamantă S.C. SCHADE ROMÂNIA SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă S.C. MECONOM S.A. Ocna Mureş.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin biroul registratură a fost depusă la dosar de către recurenta pârâtă, în original dovada achitării taxei de timbru aferentă acestei cauze, şi timbrul judiciar şi concluzii scrise.
Av. Grama George pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită a se lua act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată.
Instanţa ,ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat , consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri în fond.
Av.Grama George pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală. Cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANŢA
Asupra recursului de faţă;
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 4.09. 2008 şi înregistrată sub nr. 3856/202 reclamanta S.C. Schade România S.R.L. Călăraşi, a chemat în judecată pe pârâta S.C. Meconom S.A. Ocna Mureş, str. Fabricii, nr. 4, jud. Alba pentru ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata unei despăgubiri civile în sumă de 29.913,29 lei , reprezentând daune decurgând din derularea unui contract de transport marfă , precum şi la plata unei dobânzi de întârziere de 5 % an calculate începând cu data de 16.10.2008 , precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 17 şi 27 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele ( CMR ) din 19/5/ 1956 , la care România a aderat prin decretul n r. 451/ 20.11.1972 – B.O.F.145 / din 6.12.1972 .
În motivarea acţiunii reclamanta arată că între părţi a fost încheiat Contractul cadru de expediţie şi transport nr. 106/ 17.11.2006 , convenţie al cărui obiect este format , potrivit art. 2 , de „ prestarea de către cărăuş ( S.C.Meconom „ S.A. ) de servicii de transport marfă ……. La ordinul Expeditorului ( S.C. Schade România S.R.L.) şi în beneficiul acestuia sau al clienţilor expeditorului „ .
În baza contractului de mai sus reclamanta a lansat cărăuşului , comanda nr. 305/ 2067541/12.10.2007 în beneficiul clientului S.C. „ Saint Gobain Glass România , prin care o cantitate de sticlă urma să fie expediată la Ciorogârla.
În data de 15.10. 2007, pârâta în calitate de cărăuş a recepţionat în vederea transportului marfa aferentă comenzii nr. 305 / 2067541 / 12.10. 2007 , urmând să-şi onoreze contractul .
Pe parcursul transportului , posibil din cauza unei manevrări defectuoase a autovehiculului , marfa transportată a fost distrusă în întregime , înainte de a ajunge la destinaţie .
Beneficiarul prestaţiei – proprietar al sticlei distruse , S.C. Saint Gobain Glass România S.R.L. a imputat reclamantei , justificat contractual , această daună totală în cuantum de 29913, 29 lei ( conform reclamaţiei nr. 241/ 15.10. 2007 ) şi facturii nr. 3000000223/ 24.10. 2007 acceptată şi plătită cu O.p. nr. 353/ 14.12.2007 .
Reclamanta a solicitat cărăuşului S.C. „ Meconom „ S.A. din a cărui culpă contractuală s-a produs paguba, să accepte şi să plătească factura fiscală nr. O 106 / SRO / 28.11.2007 , având ca obiect dauna aferentă comenzii nr. 305 / 206 7541 / 15.10. 2007 .
Totodată, prin adresa nr. 671/ 16.10. 2007 a notificat cărăuşului , producerea incidentului şi prejudiciul izvorât din acesta.
Prin scrisoarea nr. 94 /12.12.007, pârâta a refuzat plata despăgubirii , propunând în afara oricărui temei contractual ori legal suportarea în mod egal a daunelor .
Propunerea a fost declinată de reclamantă cu scrisoarea nr. 172 / 21.02.2008 , cu motivarea că potrivit art. 5 B ,, al.5 / din contractul de transport răspunderea pentru pierderea totală sau parţială produsă între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, revine transportatorului .
Se mai arată că intimata S.C. ,,Meconom „ S.A. nu a dat curs invitaţiei la conciliere fixată pentru data de 21.07.2008 .
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri , depunând în copie contractul 106 / 17.11.2006 , precum şi de pe celelalte documente la care s-a făcut referire în acţiune.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 1668 lei taxă timbru şi 5 lei timbru judiciar .
Prin întâmpinarea depusă în termen legal la dosarul cauzei , pârâta a ridicat excepţia lipsei de competenţă teritorială a instanţei considerând că instanţa competentă teritorial este Judecătoria Aiud , în a cărei rază se află sediul principal al pârâtei.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât transportul a fost efectuat cu semiremorca cu nr. de înmatriculare CL. 11 – SRO – proprietatea reclamantei , iar prejudiciul s-a datorat unei defecţiunii la acest mijloc de transport. În concluzie culpa nu se poate reţine în sarcina conducătorului auto prepus al pârâtei şi nici în sarcina acesteia.
Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi , prin sentinţa civilă nr.3292/10.11.2008 s-a respins excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Călăraşi în soluţionarea cauzei ce formează obiect dosar nr. 3856/202/2008.
A admis acţiunea introdusă de reclamanta S.C. Schade România S.R.L. cu sediul în Călăraşi, str. Prel. Bucureşti, nr. 151, jud. Călăraşi împotriva pârâtei S.C. Meconom S.A. Ocna Mureş, cu sediul în Ocna Mureş, str. Fabricii, nr. 4, jud. Alba .
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 29.913 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală de 5 % pe an, calculată de la data de 16 octombrie 2008 şi până la achitarea debitului , precum şi la plata sumei de 3 673 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a apreciat ca in materie de transporturi, competenta teritorala este alternativa, reclamantul putand alege instanta de la locul plecarii transportului.
Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca in cazul in care marfa transportata este distrusa, carausul este tinut de obligatia de despagubire a expeditorului pentru prejudiciul suferit.
In termen legal , împotriva acestei sentinţe a declarat recurs parata S.C. Meconom S.A. Ocna Mures, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prima critica vizează modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei de necompetenta teritoriala, considerând ca , in cauza, aplicabile sunt dispoziţiile art. 7 din C.proc.civ. si nu art. 10 pct. 5 din acelaşi act normativ.
A doua critica se refera la faptul ca, întrucât prejudiciul a fost creat de o defecţiune a vehiculului proprietatea reclamantei, culpa aparţinând in totalitate acesteia.
Mai mult, arata reclamanta, in cauza era necesara o expertiza sau o verificare tehnica a vehiculului.
Prin întâmpinarea formulata la motivele de recurs, reclamanta solicita respingerea recursului, având in vedere următoarele motive:
Cu privire la competenta teritoriala, reclamanta arata ca contractul încheiat intre părţi este un contract de transport si nu are o natura mixta, astfel ca aplicabile sunt dispoziţiile art. 10 pct. 5 din C.proc.civ.
Cu privire la defecţiunea mijlocului de transport, reclamanta precizează ca, in conformitate cu art. 17 alin. 3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) din 19.06.1995, aplicabila si transporturilor naţionale începând cu data de 25.04.2006 (data aprobării Ordonanţei nr. 109/2005 prin Legea nr. 102/2006 vinovat de producerea prejudiciului, in cauza de fata, este transportatorul, acesta neputând fi exonerat de răspundere nici pentru defecţiunea vehiculului pe care îl foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor săi.
In recurs nu au fost administrate probatorii suplimentare
Tribunalul, examinând actele si lucrările dosarului, in raport de sentinţa atacata si motivele de recurs formulate, constata ca recursul formulat de recurenta – parata S.C. Meconom S.A. Ocna Mures este nefondat, motivele fiind următoarele :
Analizând motivele primei critici formulate de către recurenta-parata, tribunalul constata ca instanţa a soluţionat corect excepţia de necompetenta teritoriala a Judecătoriei Călăraşi.
Intr-adevăr, contractul nr. 106/2006 încheiat intre părţi are natura juridica a unui contract de transport, aplicabile, in ceea ce priveşte competenta, fiind regula instituita in art. 10 pct. 5 din C.proc.civ. care prevede ca : in afara de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente următoarele instanţe: in cererile izvorâte dintr-un contract de transport , instanţa locului de plecare sau de sosire.
Astfel, fiind vorba de o competenta alternativa, reclamantul are libertatea de a alege instanţa pe care o investeşte cu soluţionarea cererii sale.
In ceea ce priveşte cealaltă critica ce vizează sentinţa atacata, tribunalul o constata ca fiind neîntemeiată, pe de o parte, intrucat potrivit art.17alin. 1 si 3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) din 19/5/1956 , aplicabilă şi transporturilor naţionale începând cu data de 25.04.2006 ( data aprobării Ordonanţei nr.109/2005 prin Legea nr.102/2006) „ Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totala sau parţiala sau pentru avariere, produse intre momentul primirii mărfii si cel al eliberării acesteia, cit si pentru întârzierea in eliberare. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.”
Deplina aplicabilitate a normelor europene este prevazuta in art.53 ind.5 ( 1) din OUG nr.109/2005: „Dispoziţiile pct.2 şi 3 ale art.1 , precum si ale art.2-30 şi 32-41, cu excepţia celor prevăzute la art.23 pct.3 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR ) ,semnată la Geneva , Elveţia, la 19 mai 1956, la care România a aderat prin Decretul nr.451 din 20 noiembrie 1972, publicat în Buletinul Oficial ,partea I , nr.145 din 6 decembrie 1972, denumită în continuare Convenţia CMR , sunt aplicabile de plin drept transporturilor rutiere publice de mărfuri executate cu vehicule în trafic naţional”. De asemenea , prin art.53 indice 6 (1) din OUG nr.109/2005. „Prevederile titlului XII –  „ Despre contractul de transport rutier ”, art.413-441- din Codul comercial nu se aplică contractelor de transport rutier public de mărfuri cu vehicule, încheiate după intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Astfel, la data încheierii contractului de expediţie şi transport nr.106/2006 ( 17.11.2006),dispoziţiile Codului Comercial cu privire la contractul de transport erau ieşite din vigoare prin abrogarea expresă ( art.53 ind.6 din OUG nr.109/2005) , devenind incidente şi în cazul transporturilor naţionale de mărfuri dispoziţiile Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.
În plus , părţile înseşi au convenit , prin art. 5 B, alin.5 din contractul cadru de expediţie şi transport nr.106/17.11.2006, ca „ Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia”
Or, în circumstanţele normative arătate mai sus, culpa transportatorului este prezumată legal, defecţiunea mijlocului de transport la care face referire recurenta-parata in apărarea sa, nu este de natura a o exonera pe aceasta de răspunderea contractuala. Acest lucru s-ar fi întâmplat numai daca ar fi existat in contractul de transport încheiat intre părţi o clauza prin care transportatorul nu ar mai fi fost ţinut răspunzător pentru degradarea mărfii in condiţiile spetei de fata.
In aceste condiţii, corect a procedat prima instanţa prin respingerea probei cu expertiza tehnica a autovehiculului întrucât aceasta proba nu era utila cauzei.
Pentru aceste motive , urmează a respinge recursul declarat de recurenta pârâta S.C MECONOM SA OCNA MURES în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. SCHADE ROMANIA SRL Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.2292/10.11.2008 pronunţată de Judecătoria Călăraşi.
Conform art.274 cod. proc civilă , urmează a obliga recurenta pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă S.C MECONOM SA OCNA MURES în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C.SCHADE ROMANIA SRL Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.2292/10.11.2008 pronunţată de Judecătoria Călăraşi.
Obligă recurenta pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
