Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009, reclamanta SC V.S. SRL Bistriţa a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL Mărăcineni , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 5.355 lei reprezentând contravaloare servicii transport auto conform facturii fiscale seria X nr X/2008, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a susţinut că urmare cererii formulată de R.C.C. şi de reprezentanţii societăţii pârâtul I.G. şi I.I., la data de 18.09.2008, reprezentantul său s-a deplasat în Austria în vederea transportării în România a autoturismelor marca X (la Bistriţa) şi marca Y (la Buzău), cumpărate din Germania , şi care în drum spre ţară au fost implicate într-un accident rutier la data de 17.09.2008.
Autoturismul marca X a fost condus de R.C.C., iar autoturismul marca Y, cumpărat de societatea pârâtă , astfel cum rezultă din adeverinţa de constatare a accidentului emisă de autoritatea austriacă competentă a fost condus de I.C.B., acesta din urmă abandonând maşina după producerea accidentului.
Deşi la data de 20.09.2008 a predat autoturismul societăţii pârâte, la sediul din localitatea X, aceasta nu i-a plătit preţul transportului stabilit la suma de 5.355 lei conform învoielii , la termenul de scadenţă de 30 de zile stipulat prin factura fiscală seria X nr. X /2008, semnată de primire şi necontestată.
Pârâta a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din Codul de procedură civilă, invocând pe cale de excepţie prematuritatea introducerii acţiunii întrucât nu s-a efectuat procedura prealabilă de conciliere prev. la art.720/1 din Codul de procedură civilă, iar pe fond netemeinicia acţiunii, întrucât nu a avut raporturi comerciale cu reclamanta , astfel că nu-i datorează nicio sumă de bani (filele 33-36).
La termenul de judecată din 17.06.2009, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, antamând punctual apărările formulate de pârâtă (filele 46-48).
Prin sentinţa nr. X/2009 s-a admis excepţia de prematuritate invocată de pârâtă, respingându-se acţiunea ca inadmisibilă, cu obligaţia stabilită în sarcina reclamantei de plată a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că în raport de prevederile art.720/1 din Codul de procedură civilă, care consacră obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de conciliere directă în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială, reclamanta nu a făcut dovada convocării la conciliere directă a pârâtei în condiţiile prevăzute de textul de lege invocat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat greşita respingere a acţiunii de către instanţa fondului ca fiind prematur introdusă, deşi a făcut dovada efectuării procedurii prealabile cu notificarea adresată pârâtei la data de 19.03.2009, cu menţiunea că ţine loc de conciliere, confirmată de primire sub semnătura la data de 23.03.2009, prin care îi solicită să confirme sau să infirme extrasul de cont pentru suma de 5355 lei transmis încă din luna octombrie 2008.
Prin decizia nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi in stanţe pentru a se pronunţa pe fond.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Procedura prealabilă instituită prin dispoziţiile art.720/1 Cod proc.civ. se relevă ca un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile interesate procedează la soluţionarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe.
Conform prevederilor invocate, în litigiile comerciale evaluabile în bani, procedura concilierii directe are un caracter obligatoriu şi prealabil.
Potrivit dispoziţiilor art.109 al.2 Cod proc.civ. , în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de lege, dovada îndeplinirii procedurii anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Coroborând cele două texte legale, se concluzionează în sensul că introducerea unei acţiuni judiciare într-un litigiu comercial cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, este prematură, impunându-se a fi respinsă, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă.
Atât în doctrina cât şi în practica judiciară s-a statuat însă că raţiunea concilierii prealabile este aceea de a simplifica şi degreva judecata, având ca obiect pretenţii de natură bănească, ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă, dar şi într-un termen relativ scurt.
Nerespectarea unora din prevederile art.720/1 din nu atrage în mod automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.
Or, în cauza dedusă judecăţii s-a dovedit cu faxul depus la fila 12 dosar fond, confirmat de primire sub semnătură din data de 23.03.2008 potrivit actului depus la fila 14 dosar fond, că reclamantul a adresat pârâtei la data de 19.03.2008 o notificare prin care i-a solicitat să confirme sau să infirme extrasul de cont pentru suma de 5.355 lei ce face obiectul acţiunii, precizând totodată că documentul respectiv ţine loc de conciliere .
În contextul situaţiei în fapt şi în drept expuse, tribunalul a apreciat că în cauză a fost efectuată procedura prealabilă a concilierii directe, pârâta nedovedind producerea vreunei vătămări, considerent pentru care în baza art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă, admiţând recursul, a casat sentinţa atacată , dispunând trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.
1
