Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2010 din 7.01.2010, reclamanta G. Asigurări SA a chemat în judecată pe pârâta C.Asigurări SA – Sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 341,91 lei- despăgubiri şi a penalităţilor de 0,1% pe fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor cu 37,5 lei – cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că urmare accidentului rutier comis de S.C.E., la data de 21.05.2009, în timp ce conducea autoturismul X, a fost avariat autoturismul Y, astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat de Poliţia oraşului Pătârlagele.
Autoturismul avariat, proprietatea SC M.A. IFN SA, fiind asigurat Casco conform poliţei nr. X valabilă la data producerii evenimentului, i-a achitat persoanei juridice prejudiciate suma de 2.061,22 lei cu ordinul de plată nr. X/2009, iar pârâta în calitate de asigurator RC 17 seria RO/17/G17/HR nr. X a acceptat la plată, nejustificat, doar suma de 1.719,31 lei.
În drept , reclamanta a invocat dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil, art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 64 alin.4 din Ordinul CSA nr. 20/2008, iar prin cererea depusă la fila 20 dosar a determinat cuantumul penalităţilor şi modul de calcul al acestora.
Prin sentinţa nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis acţiunea ca intemeiată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei : suma de 341,91 lei reprezentând diferenţa de despăgubire neachitată, respectiv contravaloarea reparaţiilor efectuate la autovehiculul Y deţinut de asiguratorul Casco al societăţii reclamante; penalităţile de intârziere de 0,1% pe zi intîrziere aferente debitului , calculate de la data de 29.09.2009 până la data introducerii acţiunii, în cuantum de 34,53 lei, precum şi in continuare până la data plăţii integrale a debitului; şi suma de 42 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut în fapt si în drept:
Conform procesului verbal de contravenţie seria X nr. X din 21.05.2009 încheiat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău, la data de 21.05.2009, pe raza municipiului Buzău, s-a produs un accident de circulaţie din culpa conducătorului autoturismului X, acesta lovind autoturismul Y deţinut în proprietate de SC M.A. IFN SA.
Autoturismul avariat fiind asigurat Casco la societatea reclamantă, conform poliţei de seria X nr. X/2007, valabilă pentru perioada 14.07.2007-13.09.2014, aceasta a achitat beneficiarului o despăgubire evaluată la suma de 2.061,22 lei, cu ordinul de plată nr. X/2009.
Ca urmare a achitării despăgubirii, sub incidenţa articolelor 22 si 54 al.2 din Legea nr. 136/1995, reclamanta se subrogă în drepturile asiguratului SC M.A. IFN SA, pentru recuperarea sumei de la asiguratul RCA al persoanei responsabile de producerea accidentului, conform poliţei seria RO/17/G17/HR nr. 361791.
S-au înlăturat apărările formulate de pârâtă, astfel cum au fost menţionate în procesul verbal de conciliere din 1.10.2009, cu privire la neacceptarea la plată a diferenţei de sumă pretinsă prin acţiune, de 341,91 lei, invocându-se prevederile art. 39 alin. 1 şi 2 si neproducerea de dovezi de către pârâtă în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 50 din ordin.
Acordând penalităţile de întârziere în cuantumul stabilit şi la perioada determinată, instanţa fondului a făcut aplicarea prevederilor art. 64 alin.2 din Ordinul CSA nr. 20/2008.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat soluţionarea pe fond a acţiunii, la primul termen de judecată, cu încălcarea dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care s-a respins nejustificat cererea de amânare a litigiului, formulată în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă, nerămânând măcar în pronunţare pentru a depune note de concluzii scrise.
Prin decizia nr. X/2010 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de pârâtă, s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens s-a avut în vedere :
Cererea de chemare în judecată înregistrându-se la data de 7.01.2010, s-a fixat prin termen de judecată în vederea soluţionării la 25.01.2010, cu citarea părţilor în proces.
La termenul din 25.01.2010 prin cererea înregistrată sub nr. 1128/2010, transmisă prin fax şi primită de Judecătoria Buzău, la orele 8:23, pârâta a solicitat amânarea cauzei, în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa de apărare „ deoarece consilierul său juridic se află la Curtea de Apel Ploiesti” .
Respingând cererea de amânare a cauzei, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, reţinând neproducerea dovezii în sensul imposibilităţii prezentării la termen a consilierului juridic al pârâtei, dar şi incidenţa dispoziţiilor art. 7206 din sub aspectul celerităţii judecării acestui gen de litigiu.
Tribunalul reţine însă că instanţa fondului a respins în mod greşit cererea formulată de pârâtă in sensul acordării unui nou termen de judecată, în condiţiile în care aceasta a primit citaţia şi copia cererii de chemare în judecată la data de 13.01.2010 pentru prim termenul din 25.01.2010, deci, în mai puţin de 15 zile pentru pregătirea apărării, astfel cum se prevede imperativ la art. 114? alin.3 din Codul de procedură civilă ( fila 22 dosar fond: dovada de îndeplinire a procedurii de citare).
Mai mult, independent de cererea formulată de pârâtă pentru lipsă de apărare, în aplicarea art. 132 al.2 din Codul de procedură civilă, se impunea amânarea cauzei la primul termen de judecată din 25.01.2010, în vederea comunicării pârâtei a Notei de precizări formulată de reclamantă şi depusă prin registratură, în două exemplare la filele 20,21 dosar, la data de 22.01.2010, prin care s-a întregit acţiunea prin determinarea cuantumului penalităţilor de întârziere solicitate iniţial generic, prezentându-se totodată modul de calcul al acestora şi perioada de timp pretins datorată.
În contextul expus, tribunalul reţine că judecarea cererii s-a făcut la primul termen de judecată din 25.01.2010 cu încălcarea dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil, dar şi a principiului egalităţii armelor.
Prin consecinţă, în baza art. 312 alin 5 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
1
