Legea nr. 85/2006, art. 16, art. 75 alin. (3)
Faptul că judecătorul-sindic a luat act de componenţa comitetului creditorilor înainte de a soluţiona contestaţiile împotriva creanţelor membrilor comitetului creditorilor şi a cererilor acestora de decădere din drepturi nu este nelegal, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din formularea unei contestaţii nu are efect suspensiv de drept, fiind la latitudinea jude-cătorului-sindic să înscrie creanţele contestate ca admise provizoriu, aşa cum rezultă din sintagma „judecătorul-sindic va putea (…)”.
C.A. Galaţi, dec. nr. 579 din 14 septembrie 2011, nepublicată
Prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2011, în dosarul nr. 2/121/2001, judecătorul-sindic a reţinut următoarea situaţie de fapt şi componenţa comitetului creditorilor debitoarei SC H. SA Galaţi, astfel: Procesul-verbal al adunării creditorilor din 27 octombrie 2006 din care rezultă că componenţa Comitetului Creditorilor este: SC G. SA, SC M.C. SRL, SC A. SA, Primăria municipiului Galaţi şi SC S. SA; procesul-verbal din 7 august 2007 întocmit de lichidatorul judiciar din care rezultă că s-a stabilit componenţa comitetului creditorilor astfel: SC G. SA, SC M.C. SRL şi SC A. SA, preşedinte fiind SC G. SA; la data de 2 octombrie 2007 a fost depus tabelul definitiv rectifi-cativ, iar conform raportului din 23 octombrie 2007 se revine la ordinea de zi a Adunării Creditorilor din 7 august 2007, creanţa SC S. SA fiind preluată de SC G. SA, raportul din 23 octombrie 2007 este ultimul raport al lichidatorului judiciar în ceea ce priveşte componenţa comitetului creditorilor; la data de 23 octombrie 2007 s-a încheiat ultimul proces-verbal din care rezultă că s-a desemnat comitetul creditorilor astfel: SC G. SA, SC M.C. SRL şi
SC A. SA, preşedinte fiind SC G. SA. împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC P. SA, în calitate de creditoare şi acţionară a debitoarei SC H. SA
Galaţi. In motivarea recursului a arătat aceasta că la termenul din 15 martie 2011, judecătorul-sindic, din oficiu, a numit comitetul creditorilor format din trei membri: SC A. SA, SC G. SA şi SC M.C. SRL, numind totodată şi preşedintele, fară să tină cont că aceste societăţi au creanţe contestate şi că s-a solicitat decăderea lor din drepturi. Contestaţiile din 16 septembrie 2009 au fost judecate la termenul din 15 martie 2011, când judecătorul-sindic a amânat pronunţarea la 22 martie 2011.
Pentru cei trei membri ai comitetului creditorilor, cererea de decădere din drepturi formulată dc cătrc SC P. SA la 27 septembrie 2009 a fost soluţionată tot la termenul din 15 martie 2011, când judecătorul a amânat pronunţarea tot la 22 martie 2011, astfel încât, desemnând comitetul creditorilor, judecătorul-sindic s-a antepronunţat cu privire la cererilc rămase în pronunţare pentru data de 22 martie 2011.
A mai arătat recurenta că judecătorul-sindic nu a ţinut cont de procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 17 septembrie 2010 când creditorii s-au contcstat reciproc, aspect asupra căruia a refuzat să se pronunţe. Recurenta a subliniat şi că judecătorul-sindic nu a admis ca provizorii creanţele contestate, conform art. 75 din Legea insolvenţei. La data de 14 septembrie 2011 recurenta a formulat completări la motivele de recurs, arătând că judecătorul-sindic nu s-a pronunţat asupra cererii sale de completare a tabelului creditorilor, amânând pronunţarea la 22 martie 2011, apoi la 29 martie 2011, la 5 aprilie 2011 şi, în fine, la 11 aprilie 2011, când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui motiv indicat de recurentă ca motiv de ordine publică. A mai arătat că deşi, în considerentele încheierii din 15 martie 2011 face o analiză asupra documentelor şi membrilor comitetului creditorilor, dar nu se pronunţă asupra componenţei şi asupra cererii de diminuare a numărului de membri, dar prin încheiere se consemnează doar trei membri, validând nelegal această componenţă. Că în încheierea de şedinţă din 25 ianuarie 2011 sunt consemnaţi patru membri şi un alt preşedinte astfel că, de fapt, la 15 martie 2011 s-a stabilit componenţa comitetului, fiind încălcate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat, fiind respins ca atare pentru următoarele considerente: Contrar susţinerilor recurentei din cererea iniţială de recurs, judecătorul-sindic nu a numit un comitet al creditorilor prin încheierea din 15 martie 2011, ci a luat act de componenţa acestui comitet conform ultimului raport al lichidatorului judiciar cu privire la această problemă, din 23 octombrie 2007. Faptul că judecătorul-sindic a luat act dc componenţa comitetului creditorilor înainte dc a soluţiona contestaţiile împotriva creanţelor membrilor comitetului creditorilor şi a cererilor acestora de decădere din drepturi nu este nelegal având în vedere
că potrivit dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 formularea unei contestaţii nu are efect suspensiv de drept, fiind la latitudinea judecătorului-sindic să înscrie creanţele contestate ca admise provizoriu, aşa cum rezultă din sintagma „judecătorul-sindic va putea (…)”. Aprecierea că, prin pronunţarea încheierii de şedinţă din 15 martie 2011 Judecătorul-sindic s-ar fi antepronunţat şi putea constitui, pentru recurentă, un eventual motiv de recuzare sau un motiv de atac a soluţiei pronunţată şi cu privire la care s-a antepronunţat, dar nu a însăşi încheierii prin care s-a antepronunţat. Susţinerea că judecătorul-sindic nu a ţinut cont de procesul-verbal al adunării creditorilor din 17 septembrie 2010 când creditorii şi-au contestat reciproc creanţele nu este concludentă, având în vedere faptul că legea nu acordă consecinţe juridice unei asemenea contestări, ci numai unei contestări adresată judecătorului-sindic în condiţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, când judecătorul-sindic are posibilitatea declarării creanţei ca admisă provizoriu, aşa cum s-a arătat mai sus.
In ceea ce priveşte critica adusă, prin completarea motivelor de recurs, referitoare la faptul că judecătorul-sindic nu s-a pronunţat asupra cererii SC P. SA dc completare a tabelului creditorilor, curtca dc apel reţine faptul că prezentul recurs a fost îndreptat strict împotriva încheierii din 15 martie 2011 şi că eventuala antepronunţare s-a produs prin „încheierea”, în fapt, sentinţa comercială nr. 568 din 11 aprilie 2011, astfel încât acest motiv de recurs nu priveşte încheierea recurată.
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că deşi, aparent, judecătorul-sindic nu s-a pronunţat asupra componenţei comitetului creditorilor, dar că, în fapt, a validat în mod nelegal această componenţă, încălcând dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/2006, s-a constatat că accst motiv de recurs nu este de ordine publică şi că el a fost invocat pentru prima oară la data de 14 septembrie 2011, cu mult peste termenul de motivare a recursului de 7 zile, stabilit de dispoziţiile art. 303 C. proc. civ. raportat la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu a fost cercetat. Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul.
