Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 146 din 28 ianuarie 1998 (dosar nr. 902/1996)
Potrivit art. 1, paragraful 1 lit. A din Legea nr. 46/1991 pentru aderarea României la Convenţia privind statutul refugiaţilor, precum şi la Protocolul privind statutul refugiaţilor, statutul de refugiat se va aplica oricărei persoane care în urma unor evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 şi a unor temeri justificate de a fi persecutată datorită i, rasei, naţionalităţii, apartenenţei Ia un grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara ţării a căror o are şi care nu poate, sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţie acestei ţări.
Cum prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada că întruneşte condiţiile cerute de dispoziţiile legale menţionate, în mod just instanţa de fond a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de acesta.
Mai mult, la 12 ianuarie 1995, reclamantul s-a adresat Secretariatului tehnic al Comitetului Român pentru Probleme de Migrări cu o declaraţie, înregistrată sub nr. 142 din aceeaşi dată, prin care menţiona că renunţă la statutul de solicitant de azil şi că solicită viză de ieşire din ţară pentru efectuarea unor călătorii în străinătate.
Recursul declarat de reclamant nefiind întemeiat, urmează a fi respins.
