Compensare Cod procedură fiscală.Procedura insolvenţei
Într-adevăr, prevederile art.116 Cod procedură fiscală reglementează stingerea creanţelor fiscale prin compensare, iar în alineatul 4 se arată că ea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.
Într-adevăr, prevederile art.116 Cod procedură fiscală reglementează stingerea creanţelor fiscale prin compensare, iar în alineatul 4 se arată că ea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.
Cu privire la compensarea de drept prevăzută de cod ea nu trebuie confundată cu cea de drept civil reglementată de dispoziţiile art.1144 vechiul cod civil, prin care este legiferată compensarea legală, dispoziţii conform cărora „compensaţia se operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.”
Cu privire la compensarea de drept prevăzută de cod ea nu trebuie confundată cu cea de drept civil reglementată de dispoziţiile art.1144 vechiul cod civil, prin care este legiferată compensarea legală, dispoziţii conform cărora „compensaţia se operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.”
Instanţa a constatat că în cazul creanţelor fiscale, legiuitorul a prevăzut o procedură specială.
Instanţa a constatat că în cazul creanţelor fiscale, legiuitorul a prevăzut o procedură specială.
Astfel, prevederile art.116 alin.6 şi 7 menţionează că ea „se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, prevederile art.116 alin.6 şi 7 menţionează că ea „se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
(7) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.”
(7) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.”
În acest sens sunt şi dispoziţiile HG 1050 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art.111.4. şi 111.5., potrivit cărora „Compensarea din oficiu prevăzută de art. 111 alin. (4) din Codul de procedură fiscală poate fi efectuată de organul fiscal în tot cursul termenului de prescripţie prevăzut de lege pentru fiecare dintre obligaţiile supuse compensării, începând cu momentul în care ambele obligaţii îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul în care acestea sunt lichide şi exigibile.
În acest sens sunt şi dispoziţiile HG 1050 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art.111.4. şi 111.5., potrivit cărora „Compensarea din oficiu prevăzută de art. 111 alin. (4) din Codul de procedură fiscală poate fi efectuată de organul fiscal în tot cursul termenului de prescripţie prevăzut de lege pentru fiecare dintre obligaţiile supuse compensării, începând cu momentul în care ambele obligaţii îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul în care acestea sunt lichide şi exigibile.
111.5. Rezultatul compensării la cerere sau din oficiu va fi consemnat într-o notă de compensare care va fi comunicată contribuabilului.”
111.5. Rezultatul compensării la cerere sau din oficiu va fi consemnat într-o notă de compensare care va fi comunicată contribuabilului.”
În aceste condiţii, ea nu poate fi constată de o altă persoană, inclusiv de către lichidator, chiar dacă prin dispoziţiile art.52 din Legea nr.85/2006 se arată că „Deschiderea procedurii de nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.”
SENTINŢA Nr. 1759/2011din 28 Septembrie 2011 Secţia II Civilă Tribunalul Vâlcea
La data de 18 mai 2011 creditoarea DGFP VÂLCEA formulat contestaţie împotriva planului de distribuire nr.916/2.05.2011 şi a raportului asupra fondurilor obţinute întocmite de lichidatorul VC IPURL în cadrul procedurii insolvenţei privind pe SC I C SA.
În motivare s-a arătat că din suma de 708.970 lei distribuită contestatoarei s-a dispus achitarea efectivă a sumei de 678.729 lei, deoarece suma de 30.241 lei reprezentând TVA deductibil pe perioada insolvenţei ce se compensează că majorările aferente TVA, ambele cuprinse în creanţa creditoarei.
S-a menţionat că această modalitate de distribuire conduce la diminuarea creanţei cu încălcarea prevederilor art.123 din Legea nr.85/2006, lichidatorul subrogându-se organului fiscal în mod nelegal în ceea ce priveşte operaţiunea de compensare.
Prin întâmpinare s-a arătat că în creanţa DGFP VÂLCEA este cuprins TVA de 8.123 lei şi dobânzi şi penalităţi aferente TVA de 54.879 lei, iar debitoarea a înregistrat un TVA de recuperat în sumă de 30.241 lei, s-a procedat de maniera descrisă de contestatoare, în sensul compensării celor două sume..
Au fost invocate dispoziţiile art.116 din OG nr.92/2003 conform cărora „prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică.”
De asemenea, au fost invocate şi prevederile alineatului 2, potrivit cărora „Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).”
În plus, se arată că suma de 30.241 lei reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă deţinută de debitoare împotriva DGFP VÂLCEA, iar conform art.116 alin.4 Cod procedură fiscală „Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.”
În continuare sunt menţionate şi dispoziţiile art.116 alin.6) „Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Prin urmare, s-a solicitat respingerea contestaţiei.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, lichidatorul desemnat în procedura insolvenţei a procedat la compensarea creanţelor fiscale deţinute de către contestatoare ce reprezintă TVA şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA cu o creanţă deţinută de debitoare ce constă în sume de rambursat, şi anume TVA în cuantum de 30.241 lei.
În aceste condiţii, ea nu poate fi constată de o altă persoană, inclusiv de către lichidator, chiar dacă prin dispoziţiile art.52 din Legea nr.85/2006 se arată că „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.”
Faţă de cele expuse mai sus, contestaţia a fost admisă, fiind dispusă refacerea planului de distribuire prin înlăturarea compensării efectuate de către lichidator.
