Competenţa. Contestaţie. Impozit pe profit.


Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 12/1991, contestaţiile privind stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere, precum şi a altor sume datorate bugetului se depun în termen de 30 de zile de la data înştiinţării unităţii plătitoare şi se rezolvă

de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

împotriva deciziei date se poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, soluţia acestui organ fiind definitivă.

(Secţia comercială, decizia nr. 39/13.06.1995)

Prin plângerea înregistrată la 25.05.1994, petenta S.C. “P.C.” – S.R.L. a solicitat desfiinţarea notei de constatare încheiată la 13.05.1994 de organele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti, prin care a fost obligată la plata unui impozit pe profit pe anul 1992, cu penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 9.526, pronunţată la 19.10.1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionarea la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.

în motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, contestaţiile împotriva modului de stabilire a impozitelor se îndreaptă la organul financiar ierarhic superior.

împotriva acestei sentinţe a formulat apel petenta, care, în concluziile orale, a precizat că a înţeles să formuleze recurs.

în motivarea recursului se arată că, în mod greşit, instanţa de fond a declinat competenţa soluţionării plângerii în favoarea Ministerului Finanţelor, că prin nota de constatare a fost de fapt reţinută săvârşirea unei pretinse contravenţii şi că, competenţa soluţionării plângerilor împotriva contravenţiilor aparţine judecătoriei.

Recursul este nefondat.

Din ansamblul probator al cauzei rezultă că obiectul controlului soldat cu nota de constatare din 3.05.1994, împotriva căreia a formulat plângerea recurenta, 1-a constituit verificarea de bilanţ pentru anii 1991,1992,1993, în vederea determinării impozitului pe profit, reţinându-se că recurenta are obligaţia de a vira o diferenţă de impozit de 11.170.164 lei şi penalizări în valoare de 12.611 lei.

Potrivit dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 12/1991, în vigoare la data formulării plângerii, contestaţiile privind stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere, precum şi a altor sume datorate bugetului se depun în termen de 30 zile de la data înştiinţării unităţii plătitoare şi se rezolvă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

împotriva deciziei date, recurenta putea face contestaţie la Ministerul Finanţelor, soluţia acestui organ fiind definitivă.

Cum recurenta nu s-a conformat procedurii prevăzută de Legea nr. 12/ 1991, se va respinge recursul, ca nefondat.

Notă: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit (publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 31 ianuarie 1991) a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 246 din 31 august 1994).