Legea nr. 357/2005, art. 26 O.U.G. nr. 34/2006. art. 255 Regulamentul B.R.M., art. 16 alin. (4) şi (5)
Competenţa Tribunalului arbitral a fost contestată de pârâta B.R.M. Bucureşti, pe motiv că „între părţile implicate în tranzacţia contestată sau între acestea şi B.R.M. nu s-a
încheiat niciun compromis sau nu se poate dovedi semnarea niciunei clauze compromisorii”. Mai mult. apreciază că singura instituţie competentă să judece un asemenea litigiu este Comisia Bursieră de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
SC O.D. SRL a invocat aceeaşi excepţie, motivând că numai Comisia Bursieră de pe lângă Colegiul de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României este competentă. iar mai departe competenţa de soluţionare a unui asemenea litigiu ar reveni, conform art. 255 din O.U.G nr. 34/2006. organului administrativ jurisdicţional în temeiul Legii nr. 554/2004.
Ambele susţineri sunt neîntemeiate şi excepţia a fost respinsă, deoarece, din analiza raporturilor juridice între părţi, coroborate cu prevederile Legii nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri (art. 26) şi ale Regulamentelor Bursei Române de Mărfuri privind organizarea şi funcţionarea pieţei de disponibil [art. 16 alin. (4) şi (5)J. rezultă în mod cert că la data declanşării litigiului Bursa Română de Mărfuri nu avea organizată o Cameră Arbitrală şi când aceasta nu există competenţa materială revine Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Ca atare, părţile au înţeles să formuleze o cerere de arbitraj, respectiv întâmpinare, considerând litigiul deopotrivă arbitral, deşi cu adevărat între ele nu a existat o clauză compromisorie în sensul de instrumentum şi nici un compromis ca act de sine stătător.
Sentinţa arbitrală nr. 238 din 12 decembrie 2008
