Potrivit Legii contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 29/1990, nu pot fi atacate în justiţie actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede prin lege specială o altă procedură judiciară.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 112/1992)
Prin cererea înregistrată la 5.06.1992, reclamantul L.C. a chemat în judecată Comisia de pensii din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţia Socială – Municipiul Bucureşti, pentru a se dispune modificarea deciziei nr. 16 din 29.05.1992.
în motivarea acţiunii, s-a arătat că prin decizia amintită s-a anulat vechimea în muncă a reclamantului pentru perioada 1.10.1947 -31.05.1950, respectiv pentru timpul cât a fost ucenic la Uzina Metalurgică „Vulcan”.
S-a mai învederat că, deşi reclamantul s-a adresat conducerii uzinei şi apoi Comisiei Centrale de pensii din cadrul Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, nu este mulţumit de răspunsurile primite.
în susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar corespondenţa purtată de reprezentanţii M.M.O.S. şi D.G.M.P.S. – Municipiul Bucureşti.
Din partea Direcţiei Generale a Muncii şi Protecţiei Sociale – Municipiul Bucureşti s-a depus la dosar o întâmpinare, prin care se solicită respingerea acţiunii reclamantului, ţinându-se cont de faptul că vechimea în muncă de 36 ani şi 2 luni a fost calculată corect, exceptând perioada 1.10.1947 – 21.05.1951, care nu s-a trecut în calculul vechimii în muncă, deoarece în acea perioadă reclamantul, fiind ucenic, n-a fost încadrat în muncă în baza unui contract şi nici n-a cotizat la asigurările sociale, aşa cum cer prevederile Legii nr. 3/1977.
S-a mai învederat că reclamantul s-a adresat, în legătură cu cererea lui, şi Comisiei de Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale a Muncii şi Protecţiei Socială a Municipiului Bucureşti, că, în urma verificărilor făcute, s-a stabilit că în perioada 1947 – 1948 a cotizat la asigurările sociale, drepturile pentru acea perioadă fiindu-i acordate începând de la 1.07.1991.
Potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, nu pot fi atacate în justiţie actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede prin lege specială o altă procedură judiciară.
în speţă, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 3/1977, cu o procedură specială în materie, urmează a se respinge acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.
