Dacă părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală, pe care una dintre ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa şi va reţine procesul spre soluţionare dacă “pârâtul şi-a formulat apărările în fond fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală” (art. 3434alin. 1 şi 2 lit. a C. pr. civ.).
S.C. “T.” – S.R.L. a formulat apel împotriva sentinţei nr. 2530/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, prin care s-a admis cererea reclamantei S.C. “G.” Buzău împotriva pârâtei S.C. “T.I.E.” – S.R.L. Bucureşti, care a fost obligată să-i plătească 84.167.703 lei, penalităţi de întârziere şi 9.213.416 lei, cheltuieli de judecată.
Apelanta a arătat, în motivele de apel, că instanţa nu avea competenţa de a soluţiona acest litigiu, întrucât între părţi exista contract cu clauză compromisorie, prin care au convenit că orice diferend ce ar apărea între ele urmează să fie soluţionat de Comisia de Arbitraj.
S-a mai arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit probele dosarului şi că protocolul de la 5.12.1996 nu a fost dat de părţile semnatare, iucru ce are semnificaţie juridică în ceea ce priveşte penalităţile.
Apelul a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 3434 lit. a C. pr. civ., instanţa judecătorească reţine cauza spre judecată în cazul existenţei unei convenţii arbitrate dacă pârâta şi-a formulat apărări pe fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală, fapt petrecut în speţă.
Altfel, actele dosarului relevă că apelanta a recunoscut faptul că mărfurile livrate au corespuns calitativ, angajându-se să le achite contravaloarea până la 31.12.1996.
în ceea ce priveşte nedatarea protocolului, s-a reţinut că apelanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens. (Judecator Mioara Badea)
