Prin decizia civilă nr. 313 din 1.10.2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de administrativ, a fost admis recursul declarat de debitor împotriva deciziei nr. 285/CA/2000 a Tribunalului Hunedoara, a fost casată decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceluiaşi Tribunal – Secţia civilă.
Instanţa de recurs a reţinut că pricina avea ca obiect încuviinţarea executării silite asupra imobilului, pentru acoperirea creanţei de 6.500.000 lei. Tribunalul Hunedoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte apelul debitorului şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţei, în sensul că a autorizat executarea silită asupra imobilului, până la concurenţa sumei de 10.813.000 lei, reprezentând credite şi dobânzi şi, în continuare, dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.
în considerentele deciziei s-au constatat următoarele:
Procedura executării silite se realizează conform prevederilor art. 372 din Codul de procedură, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a altui titlu executoriu, fiind reglementată de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, fără a se face distincţie în funcţie de natura juridică a creanţelor sau de calitatea părţilor.
în materia executării silite, în Codul comercial român a fost reglementată o procedură specială, atunci când competenţa este dată tribunalului comercial. Această excepţie priveşte cazul “urmăririi şi vânzării silite a navelor”, precum şi situaţia creditorului gaj ist, care poate proceda la vânzarea obiectelor date în gaj, după obţinerea de la tribunal a autorizaţiei de vânzare a bunurilor gajate.
în toate celelalte situaţii, procedura executării silite asupra averii debitorului este în principiu de competenţa judecătoriei. Cum executarea silită nu se încadrează între actele sau faptele comerciale reglementate de art. 3 – 4 din Codul comercial, aceasta cade sub incidenţa dreptului comun şi, ca urmare, în mod greşit judecarea apelului s-a făcut de către secţia comercială a tribunalului, litigiul fiind de natură civilă (decizia civilă nr. 313 din 1.10.2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia).
