Art.37 din Ordinul nr.1.842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei prevede dreptul operatorilor de transport de a depune dosarul în vederea obţinerii licenţei de execuţie pentru traseu, iar nu dreptul de a obţine necondiţionat această licenţă.
în aceste condiţii, nu se poate susţine că prin refuzul de a elibera o licenţă de execuţie pentru traseu pe baza unei simple cereri, autoritatea pârâtă a vătămat vreun drept al reclamantei, în sensul art.1 din Legea nr.29/1990.
Anularea unui act administrativ se poate dispune numai pentru cauze anterioare sau concomitente emiterii lui, nefiind de conceput ca un act administrativ să fie legal în momentul emiterii lui şi să devină ilegal ulterior.
Astfel fiind, nerespectarea de către o parte a prevederilor contractului de asociere pe baza căruia ulterior a fost emis actul administrativ nu poate atrage anularea actului administrativ, cu atât mai mult cu cât sancţiunea ce intervine într-o astfel de ipoteză este de natură contractuală si nicidecum administrativă.
Prin sentinţa civilă nr.45 din 9 iulie 2002, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, atât excepţia invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română, Agenţia Bucureşti, privind lipsa calităţii procesuale pasive, cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei formulată de pârâtele A.R.R. Agenţia Bucureşti, şi S.C. “Y.” S.R.L.
în baza art.1 şi 3 din Legea nr.29/1990, instanţa de fond a admis primele două capete de cerere formulate de reclamanta S.C. “X.” S.R.L. şi a anulat licenţele de execuţie pentru traseu eliberate de A.R.R. Agenţia Bucureşti pentru membrii contractului de asociere nr.1/2001 pe numele S.C. “Y.” S.R.L. De asemenea, instanţa a admis cererile de intervenţie principală formulate de alte trei cu răspundere limitată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Autoritatea Rutieră Română are calitate procesuală pasivă, întrucât este emitenta licenţelor de execuţie pentru traseu, a căror anulare se solicită. Cât priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că pârâtele au nesocotit prevederile Capitolului III in contractul de asociere nr.1/2001 ale O.M.L.P.T.L. nr.527/1997 şi nr.1.842/2001.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele A.R.R. Agenţia Bucureşti şi S.C. “Y.” S.R.L., iar în motivarea recursului au arătat, în esenţă, următoarele:
Capătul de cerere privind anularea licenţelor de execuţie pentru nerespectarea prevederilor contractului de asociere este inadmisibil; licenţa de execuţie pentru traseu a cărei anulare s-a cerut a expirat în cursul judecăţii, astfel că cererea reclamantei a rămas fără obiect; sancţiunea ce putea interveni pentru neprezentarea tumusului era acordarea unui punctaj pentru fiecare operator de transport sau asociaţie de operatori de transport, aşa cum prevedea art.81 alin.2 din O.M.L.P.T.L. nr.527/1997, iar nu anularea licenţei de execuţie pentru traseu, reclamanta şi intervenientele aveau posibilitatea legală de a solicita la data de 26.04.2002 atribuirea de licenţe de execuţie în nume propriu, în calitate lor de operatori de transport rutier, în condiţiile prevăzute de art.37 din O.M.L.P.T.L. nr.1.842/2001.
Prin decizia nr.619/5 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ a admis recursurile şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a respins acţiunea principală şi cererile de intervenţie principală formulate, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, că licenţa de execuţie pentru traseu a cărui anulare s-a cerut reprezenta un act administrativ emis de o autoritate administrativă (A.R.R.), astfel că, în temeiul art.1 din Legea nr.29/1990, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin acest act se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Actul administrativ dedus judecăţii reprezintă un act administrativ, în sensul art.1 din Legea nr.29/1990, competenţa cenzurării actului administrativ emis de recurenta pârâtă A.R.R. revenind instanţei de contencios administrativ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa a reţinut că acţiunea a fost depusă la data de 12.04.2002, iar licenţa de execuţie pentru traseu, a cărei anulare s-a cerut, a expirat la data de 15.05.2002. în momentul introducerii acţiunii actul administrativ îşi producea efectele, astfel că instanţa de fond a fost investită în mod legal cu cenzurarea lui.
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că în cursul procesului actul administrativ a încetat să mai producă efecte prin expirarea termenului pentru care a fost emis, ştiut fiind faptul că vătămarea produsă poate fi înlăturată numai prin anularea actului administrativ.
Mai mult, anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiţionate, sub aspectul legalităţii, de existenţa acestui act administrativ (a se vedea şi Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.1, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, p.330-331).
Instanţa a mai reţinut, cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, că anularea unui act administrativ se poate dispune numai pentru cauze anterioare sau concomitente emiterii lui, nefiind de conceput ca un act administrativ să fie legal în momentul emiterii lui şi să devină ilegal ulterior.
Astfel fiind, nerespectarea de către o parte a prevederilor contractului de asociere pe baza căruia ulterior a fost emis actul administrativ, nu poate atrage anularea actului administrativ, cu atât mai mult cu cât sancţiunea ce intervine într-o astfel de ipoteză este de natură contractuală şi nicidecum administrativă.
Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 din OM.L.P.T.L. nr.527/1997, aflat în vigoare în momentul asocierii şi al emiterii licenţei de execuţie, în cazul în care pentru un traseu sau o grupă de trasee s-au depus două sau mai multe cereri, se convoacă toţi solicitanţii care se pot asocia şi vor alcătui turnusul de a curselor din caietul de sarcini, vizat de toţi membrii asociaţiei.
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, în cazul imposibilităţii alcătuirii turnusului, pentru fiecare operator de transport sau asociaţie de operatori de transport se acordă un punctaj în funcţie de anumite cnterii. Se constată, aşadar, că licenţa de execuţie pentru traseu putea fi emisă şi în lipsa turnusului, condiţii în care nedepunerea turnusului nu constituie un motiv de anulare a licenţei.
în ceea ce priveşte cel de-al patrulea motiv de recurs, instanţa de recurs a reţinut că metodologia acordării licenţelor de execuţie pentru traseu la transportul de persoane prin servicii regulate în trafic interjudeţean (cum este cazul în speţa de fată) este prevăzută în art.37-38 din O.l.M.P.T.L. nr.1.842/2001.
Art.37 prevede dreptul operatorilor de transport de a depune dosarul în vederea obţinerii licenţei de execuţie pentru traseu, nu şi dreptul de a obţine necondiţionat licenţa de execuţie pentru traseu. Cu alte cuvinte, acest text conferă o vocaţie iar nu un drept, licenţa urmând a fi obţinută numai după parcurgerea procedurilor prevăzute de actul normativ în discuţie.
în aceste condiţii, nu se poate susţine că prin refuzul de a elibera o licenţă de execuţie pentru traseu pe baza unei simple cereri, pârâtul A.R.R. a vătămat vreun drept al reclamantei în sensul art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ.
De altfel, în urma ofertei publice făcute de A.R.R., reclamanta ar fi avut posibilitatea depunerii actelor necesare până la data de 26.04.2002 pentru obţinerea în condiţii legale a unei licenţe de execuţie pentru traseu, ceea ce nu s-a întâmplat în fapt. Numai după ce ar fi depus documentaţia specifică, în ipoteza în care ar fi fost nemulţumită de răspunsul primit, reclamanta ar fi fost îndrituită să se adreseze instanţei de contencios administrativ în vederea obligării autorităţii abilitate să emită actul administrativ. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 619/2002)
