Enumerarea reglementată de prevederile art. 11 din lege, nu este o enumerare limitativă , ci una exemplificativă, judecătorul sindic având şi alte atribuţii pe parcursul derulării procesului.
Principalul argument al caracterului enunţiativ al articolului menţionat îl reprezintă alin.1 care foloseşte sintagma” principalele atribuţii „ de unde rezultă că judecătorul sindic poate avea şi alte competenţe decât cele astfel enumerate.
Principalul argument al caracterului enunţiativ al articolului menţionat îl reprezintă alin.1 care foloseşte sintagma” principalele atribuţii „ de unde rezultă că judecătorul sindic poate avea şi alte competenţe decât cele astfel enumerate.
Pe de altă parte, conform art.6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/2009, toate procedurile prevăzute de prezenta lege cu excepţia recursului prevăzut la art.8 ,sunt de competenţa secţiei de a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul ,astfel cum figurează acesta în registrul comerţului…şi sunt exercitate de judecătorul sindic.
Sentinţa comercială nr. 766/F/28.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 431/1259/2010
Administrator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului S.C „S” S.R.L a chemat în judecată pe pârâta SC C , solicitând în cadrul procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, sa fie obligată pârâta să procedeze la reluarea furnizării energiei electrice la punctele de conectare ale debitorului, pe perioada de observaţie, respectiv de reorganizare a debitorului, precizând ca societatea debitoare şi-a exprimat intenţia de reorganizare ,iar în conformitate cu dispoziţiile art. 94 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, va depune plan de reorganizare după afişarea tabelului definitiv al creanţelor.
Acest plan presupune reluarea activităţii economice a societăţii debitoare, fapt care nu este posibil datorită întreruperii furnizării energiei electrice de către pârâtă, urmare a neachitării facturilor restante.
S-a arătat că debitorul, aflat în prezent în perioada de observaţie, este un consumator captiv , că pârâta a fost notificată conform art. 61 din lege şi în urma înregistrării cererii de admitere a creanţei a fost înscrisă în tabelul definitiv cu întreaga creanţă declarată, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006, se solicită admiterea cererii.
Pârâta, legal citată, a invocat, în principal, excepţia necompetenţei judecătorului sindic de a soluţiona prezenta cerere , arătând că judecata cererii aparţine în competenţă instanţei de drept comun, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, apreciind că administratorul judiciar nu a analizat prevederile art. 38 din Legea nr. 85/2006, în sensul că debitoarea nu are calitatea de consumator captiv, conform art.3 pct. 32 din lege.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiilor invocate, conform art. 137 alin.1 Cod procedura civila, instanţa a constatat că tribunalul comercial – judecătorul sindic investit cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului SC S SRL este competent in soluţionarea cererii de ordonanţa preşedinţiala, având ca obiect obligaţia de a face ,respectiv obligarea pârâtei să procedeze la reluarea furnizării energiei electrice la punctele de conectare ale debitorului pe perioada de observaţie, respectiv de reorganizare a debitorului.
Cererile formulate de administratorul judiciar vizând activitatea acestuia în cadrul procedurii insolvenţei sunt de competenţa judecătorului sindic investit.
Enumerarea reglementată de prevederile art. 11 din lege, la care face trimitere pârâta nu este o enumerare limitativă , ci una exemplificativă, judecătorul sindic având şi alte atribuţii pe parcursul derulării procesului.
Pe de altă parte, conform art.6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/2009, toate procedurile prevăzute de prezenta lege cu excepţia recursului prevăzut la art.8 ,sunt de competenţa secţiei de insolvenţă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul ,astfel cum figurează acesta în registrul comerţului…şi sunt exercitate de judecătorul sindic.
Instanţa, analizând pe fond cererea formulată, în raport de motivele arătate şi de dovezile depuse în susţinerea ei, dar şi de cadrul legal incident speţei, a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 581 Cod procedură civilă, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite cele trei condiţii: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului dreptului.
Între categoriile speciale de situaţii caracterizate prin urgenţă, textul procedural arătat enumeră pe cele referitoare la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pe cea privind înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speţă condiţia pagubei iminente, care să impună urgenţa măsurii rezultă din faptul că reclamanta este o societate comerciala aflată în perioada de observaţie în cadrul procedurii insolvenţei iar planul de reorganizare în vederea redresării activităţii presupune reluarea furnizării energiei electrice.
Cât priveşte caracterul vremelnic al măsurii dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanţei, în care se arată că ea îşi produce efectele numai un anumit timp.
In cauza dedusă judecăţii, legea însăşi, prin reglementarea cuprinsă în art. 38 limitează în timp efectele măsurii, exclusiv la perioada de observaţie, respectiv de reorganizare a activităţii.
Astfel , potrivit textului legal, „ orice furnizor de servicii – electricitate, naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii”.
Măsura nu este de natură să prejudece fondul, întrucât obligarea pârâtei să reia furnizarea energiei electrice nu înseamnă a soluţiona direct sau implicit fondul litigiului dintre părţi, pretenţiile pârâtei creditoare urmând a fi analizate în cadrul procedurii .
Judecătorul sindic a reţinut că adoptarea HG 638/2007, nu atrage caducitatea dispoziţiilor art. 38 din Legea insolvenţei , reglementarea respectivă continuând a fi aplicată, cu atât mai mult cu cât art. 7 şi 8 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice , aprobat prin HG 1007/2004 stabileşte că după deschiderea completă a pieţei de energie electrică furnizorii de energie electrică se clasifică în furnizori în regim concurenţial şi furnizori de ultimă opţiune (furnizori desemnaţi de autoritatea competentă pentru a presta serviciul universal într-o zonă geografică determinată) iar consumatorii de energie electrică se clasifică în beneficiari eligibili şi beneficiari de serviciu universal.
