Competenţă. Litigiu comercial. Majorarea câtimii obiectului cererii în apel. Admisibilitate. Casare cu trimitere spre rejudecare


Prin decizia nr. 441 din 6.07.2001 a Curţii de Apel Ploieşti au fost casate decizia nr. 17 din 16.01.2001 a Tribunalului Prahova şi sentinţa civilă nr. 9444 din 20.09.1999 a Judecătoriei Ploieşti şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Prahova.

Cauza avea ca obiect plata chiriei restante şi a majorărilor de întârziere solicitate de Consiliul Local Ploieşti, pretenţii majorate în calea de atac a apelului, unde s-au completat probatoriile cu înscrisuri şi cu o expertiză contabilă. Tribunalul a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.416.576 lei, reprezentând majorări de întârziere şi a respins capătul de cerere privind contravaloarea chiriei, constatând că aceasta a fost achitată. în privinţa cererii reclamantului, care viza majorarea pretenţiilor din acţiunea introductivă, în suma de 102.077.316 lei, reprezentând contravaloarea chiriei şi 247.676.397 lei majorări de întârziere, a stabilit că intimata creditoare nu putea formula o asemenea cerere în apel.

Instanţa de recurs a reţinut în considerentele deciziei că, în cauză, acţiunea prin care reclamantul a învestit instanţa de judecată are caracter comercial şi intră în competenţa de soluţionare a tribunalului ca instanţă de fond, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

îndrumările date instanţei de fond au fost în sensul de a se ţină seama de împrejurarea că reclamantul era îndreptăţit să-şi majoreze câtimea obiectului cererii, conform art. 132 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 294 alin. 2 din Codul de procedură civilă, chiar şi în calea de atac a apelului se pot solicita dobânzi, rate şi venituri ajunse la termen, precum şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe deci, cu atât mai mult în cazul reluării cursului judecăţii reclamanta-creditoare este îndreptăţită să precizeze cuantumul lor şi al datoriei pârâtei (decizia nr. 441 din 6.07.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).