Competenţa materială. Acţiune pentru anularea unei


repartiţii pentru un spaţiu locativ. Procedura prevăzută de Legea nr. 5/1973

Actul atacat – repartiţie ce a stat la baza încheierii contractului de închiriere pentru un spaţiu locativ – intră în categoria celor pentru a căror desfiinţare este prevăzută procedura specială a Legii nr. 5/1973, iar nu cea reglementată de Legea contenciosului administrativ.

Aşa ftind, conform art. 67 din Legea nr. 5/1973, competenţa soluţionării cauzei aparţine instanţei de drept comun, adică judecătoriei de la sediul pârâtului.

(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 278/1994)

Prin cererea înregistrată la data de 1.04.1994, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea repartiţiei pe baza căreia, la 12.04.1993, fostul I.C.R.A.L. Foişor a eliberat, în mod nelegal, contract de închiriere unei alte persoane, pentru un apartament format din trei camere, în suprafaţă totală de 40 m.p..

în motivarea acţiunii, ce a fost legal timbrată cu 250 lei, reclamantul a arătat că, la rândul său, a cerut fostului I.C.R.A.L. Foişor să-i redistribuie spaţiul rămas disponibil, cu două camere, în care a locuit familia T., dar că pârâtul, primind cererea sa, nu a dat un răspuns favorabil, procedând la încheierea unui contract cu o altă persoană (R.R.), pentru spaţiul respectiv.

în drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 29/1990. în dovedirea acţiunii, s-au depus în copie la dosar: schiţa imobilului în care locuieşte reclamantul şi în care se află şi spaţiul în litigiu; cererea adresată Primarului sectorului 2, pentru a-i fi redistribuit spaţiul rămas disponibil prin plecarea familiei T. (înregistrată la data de 26.05.1993, 5.08.1993 şi 11.01.1994) şi adresa nr. 3.835/1994 a S.C. “Foişor”- S.A. către Consiliul Local sectorul 2, privind spaţiul disponibil.

în raport de obiectul acţiunii reclamantului, care vizează anularea unei repartiţii ce a stat la baza încheierii unui contract de închiriere, se constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 5/1973, care prevăd că toate litigiile ce se nasc în legătură cu existenţa unui contract de închiriere se soluţionează de instanţele de drept comun.

Actul atacat intră în categoria celor pentru desfiinţarea cărora este prevăzută procedura specială a Legii nr. 5/1973, iar nu cea reglementată de Legea contenciosului administrativ.

Drept urmare, instanţa se constată necompetentă, şi, în temeiul art. 158 Cod proc. civ., va declina competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 2, în a cărei rază de activitate îşi are sediul pârâtul.