Acţiunea prefectului de anulare a unei dispoziţii a primarului prin care s-a desfăcut contractul de muncă al unei funcţionare nu este de competenţa instanţei de administrativ, ci, fiind un litigiu de muncă, este de competenţa instanţei cu plenitudine de jurisdicţie, respectiv judecătoria.
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 211/1998)
Prin cererea înregistrată sub nr. 165/1998, Prefectul Judeţului Ilfov a chemat în judecată Primarul comunei Voluntari, I.M., pentru ca, prin
hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1.717/11.02.1998.
In motivarea cererii se învederează că prin dispoziţia atacată, Primarul comunei Voluntari a desfăcut contractul de muncă numitei Ş.M., casieră la Primăria Voluntari, conform art. 130 lit. i coroborat cu art. 100 lit. f din Codul muncii, neîndeplinind prevederile art. 134 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ.
De asemenea, dispoziţia atacată a fost emisă cu neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 – privind cercetarea prealabilă, care impun ascultarea celui sancţionat.
In drept, acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 111 alin. 3 din Legea nr. 69/1991, republicată şi completată cu O.G. nr. 22/1997.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
La termenul din 24.04.1998, pârâtul, prin întâmpinarea depusă, invocă excepţia de necompetenţă materială a secţiei contencios administrativ, faţă de dispoziţia atacată, actul în litigiu fiind un act de drept al muncii şi nu unul administrativ, în cauză fiind incidente prevederile Codului muncii.
Se susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. 3 din Codul muncii, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti toate litigiile de muncă ce nu sunt date, printr-o dispoziţie expresă, în competenţa altor organe.
Atâta vreme cât nu a intrat în vigoare statutul funcţionarului public, conform art. 183 Codul muncii, acest act normativ reprezintă dreptul comun oricăror raporturi juridice de muncă fundamentate pe contracte de muncă, indiferent de faptul că angajator este o autoritate sau o instituţie publică.
Se mai susţine că obiectul cauzei a fost soluţionat de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 1.931/1998, la data de 22.04.1998.
Faţă de cele de mai sus, şi în baza art. 44 lit. v şi art. 57 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, urmează a se admite excepţia invocată, a se constata că prezenta acţiune are ca obiect un litigiu de drept al muncii, şi a declina cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Buftea.
