Fiind vorba de o acţiune în revendicare a unui imobil, competentă a soluţiona cauza este instanţa de drept comun, şi nu instanţa de administrativ.
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 326/1992)
La data de 25.06.1992, reclamantele C.C.E.A.P.P.T.T, F.S. TELECOM şi F.S.P. TELECOM, au solicitat anularea H.G. nr. 187 din data de 22.03.1991.
în motivarea acţiunii s-a arătat că, prin hotărârea amintită, au fost vătămate interesele celor 3 reclamante, prin aceea că Guvernul a hotărât atribuirea suprafeţei de 5,6 ha teren, situat în zona Ştrandului Floreasca -str. Ţărmului, sectorul 1, Societăţii “T.V. – R.I.” – S.R.L.
S-a învederat că terenul în discuţie aparţine T.C.R. încă din anul 1938, club a cărui activitate este preluată şi continuată de reclamanta C.C.E.A.P.P.T.T..
în anul 1951, terenul a fost predat în folosinţa Consiliului General al Sindicatelor din România, în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri nr.
942/1949.
în anul 1957, terenul a trecut în folosinţa gospodăriei de partid, pe o perioadă de 10 ani, dar această folosinţă a durat până la sfârşitul anului 1989.
S-a învederat că, în mod eronat, s-a considerat că terenul a făcut parte din patrimoniul P.C.R. şi, ca urmare, în baza Hotărârii Guvernului nr. 115 din data de 7.02.1990, a fost trecut în proprietatea statului şi atribuit Ministerului Sportului. Acest minister 1-a pus la dispoziţia Societăţii “T.V. – R.I.” – S.R.L. (grupul I.Ţ), care, încă din anul 1990, a trecut la demolarea şi distrugerea imobilelor existente şi a bazei sportive.
întrucât reclamantele nu au primit vreun răspuns favorabil din partea autorităţilor cărora s-au adresat, au promovat acţiunea de faţă.
La termenul din data de 6.10.1992 s-a depus la dosar, din partea Guvernului României, o întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii reclamantelor, pentru următoarele motive:
1. – reclamantele nu au depus la dosar reclamaţia administrativă, prevăzută de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990;
2. – reclamantele nu au calitatea procesuală activă, deoarece nu au făcut dovada că sunt succesoarele T.C.R..
Fiind vorba de revendicarea unui teren, competentă a soluţiona cauza este instanţa de drept comun şi nu instanţa de contencios administrativ.
Instanţa, având în vedere că acţiunea reclamantelor tinde la revendicarea unui teren ce le-ar aparţine, urmează să aprecieze că, competentă a soluţiona cauza este instanţa de drept comun, respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, instanţa în faţa căreia reclamantele îşi pot dovedi şi calitatea procesuală activă.
Aşa fiind, urmează a se dispune declinarea, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a competenţei de soluţionare a cauzei.
