Cererea pentru anularea unor titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
In condiţiile în care pentru terenul în litigiu au fost eliberate titluri de proprietate unor terţe persoane, acte care nu au fost anulate, rezultă că reclamanţii nu au calitate procesuală activă pentru a solicita punerea în posesie pe terenul litigios.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 161/1998)
Prin cererea care a format obiectul dosarului nr. 1.131/21.02.1997, aflat pe rolul Judecătoriei Călăraşi, introdusă la data de 21.02.1997, reclamanţii T.A.I., T.V. şi I.A. au chemat în judecată Primăria comunei Ciocăneşti, solicitând punerea lor în posesie pentru suprafaţa de 2.000 m.p. teren intravilan, situat în comuna Ciocăneşti.
Totodată, s-a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă de teren.
în motivarea cererii de chemare în judecată se menţionează că în urma decesului mamei lor, T.E., a rămas o suprafaţă de 3,70 ha teren agricol, din care 3,50 ha extravilan şi 2.000 m.p. intravilan. Se mai susţine că în urma contestaţiilor formulate s-au eliberat adeverinţele de reconstituire a dreptului de proprietate şi hotărârea Prefecturii Călăraşi. Pârâta a refuzat să-i pună în posesie, deşi au făcut demersuri în acest sens.
La termenul de judecată din 18.03.1997, Judecătoria Călăraşi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Prefecturii Călăraşi -Comisia constituită conform Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 1.350/8.04.1997, Judecătoria Călăraşi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti -secţia contencios administrativ.
Cauza a format obiectul dosarului nr. 735/1997 al acestei ultime instanţe.
La fila 9 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti se află adresa nr. 899/19.06.1997, prin care pârâta Piimăria comunei Ciocăneşti a învederat instanţei faptul că pe terenul revendicat de reclamant, comisia locală de fond funciar a pus în posesie un număr de 3 locuitori ai comunei, pentru care au fost emise titlurile de proprietate de către Prefectura judeţului Călăraşi, după cum urmează: titlul de proprietate nr. 19.761/1994 privind pe G.D., titlul de proprietate nr. 19.767/1994 privind pe G.V. şi titlul nr. 19.729/1994 privind pe C.N., astfel că punerea în posesie pe această suprafaţă de teren nu mai este posibilă, reclamanţii refuzând în mod sistematic punerea în posesie pe altă suprafaţă pusă la dispoziţie de comisia locală de fond funciar.
Prin sentinţa civilă nr. 871/23.09.1997, Curtea de Apel Bucureşti -secţia contencios administrativ şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind punerea în posesie la Tribunalul Bucureşti – secţia contencios administrativ. Totodată, s-a respins cererea privind emiterea titlului de proprietate ca prematur formulată.
Cauza a format obiectul dosarului nr. 471/1997 a Tribunalul Bucureşti – secţia contencios administrativ.
La termenul de judecată din 14.01.1998, reclamanţii T.I. şi T.V. au solicitat punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate.
Ca urmare a solicitării instanţei de judecată, pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Ciocăneşti, judeţul Călăraşi a depus la dosar titlurile de proprietate pentru terţele persoane.
La termenul din 4.02.1998, reclamanţii au arătat că numiţii C.N., G.V. şi G.D. ocupă în prezent terenul în litigiu şi că pentru aceste persoane s-a emis titluri de proprietate. La data de 27.02.1998, reclamanţii şi-au completat acţiunea cu o cerere de anulare a acestor titluri de către comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991. S-a solicitat, totodată, introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor C.S.N., G.G.D. şi G.G.V..
La termenul de judecată din 15.04.1998, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere referitor la anularea titlurilor de proprietate. Faţă de susţinerile reclamanţilor T.I. şi T.V., în sensul că s-a solicitat şi punerea în posesie pe terenul pentru care s-au emis titlurile de proprietate a căror anulare s-a cerut, instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru acest capăt de cerere. Reclamanţii au solicitat respingerea ambelor excepţii procesuale, invocând dreptul lor de proprietate, reconstituit prin adeverinţa nr. 1.131/1997.
Tribunalul apreciază că se impune, în baza art. 176 Cod proc. civ., disjungerea capătului de cerere referitor la anularea titlurilor de proprietate emise pârâţilor C.N., G.D. şi G.V.. De asemenea, apreciază că este întemeiată excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, în raport de prevederile art. 51 şi urm. din Legea nr. 18/1991, republicată.
în consecinţă, în baza art. 1 pct. 3 cu aplicarea art. 158 şi art. 159 pct. 2 Cod proc civ., se va declina competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Călăraşi.
Cu privire la capătul de cerere referitor la punerea în posesie, tribunalul apreciază că se impune respingerea lui pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, avându-se în vedere următoarele considerente:
în cauza dedusă judecăţii, reclamanţii nu au făcut dovada că sunt titularii unui drept recunoscut de lege, în care au fost vătămaţi, astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990. în speţă, reclamanţii nu au făcut dovada că printr-un refuz nejustificat al unei autorităţi administrative (Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Ciocăneşti, judeţul Călăraşi) de a le rezolva cererea referitoare la punerea în posesie, au fost vătămaţi în drepturile lor de proprietate, recunoscute de lege. Astfel, prin hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 546/4.06.1991 s-a dispus să se atribuie în proprietate suprafaţa de 20 ari teren intravilan. în baza acestei hotărâri s-a emis adeverinţa de proprietate nr. 2.081/5.08.1992 de către Comisia Comunală Ciocăneşti de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru reclamanţii din prezenta cauză. Terenul în litigiu, pentru care se solicită punerea în posesie, a fost atribuit în proprietate de către aceeaşi pârâtă unor terţe persoane, pentru care s-au emis titluri de proprietate, care nu au fost anulate. Din nici un act de la dosar nu rezultă că reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren aflată în litigiu (de altfel ei au recunoscut că numiţii C.N., G.V. şi G.D., ocupă în prezent terenul în discuţie, pentru că s-a emis titlu de proprietate, astfel cum s-a consemnat prin încheiere din 4.02.1998).
