Competenţă materială. Acţiune pentru obligarea oficiului de pensii să-l pună în drepturi I.O.V.R. pe reclamant


Potrivit prevederilor art. 3 din modificarea Titlului I Cod proc. civ. prin Legea nr. 59/1993, curţile de apel judecă, în prima instanţă, procesele şi cererile în materie de administrativ privitoare la actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Aşa fiind, cererea de obligare a Oficiului de Pensii de a pune în drepturile I.O. V.R. pe reclamant, este de competenţa curţii de apel.

(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 67/1995)

Prin cererea înregistrată la data de 13.12.1994, reclamantul S.I. a chemat în judecată Oficiul de Pensii sector 6 Bucureşti, solicitând, pe calea contenciosului administrativ, să se dispună punerea în drepturi I.O.V.R..

La termenul din data de 7.02.1995 a fost ridicată excepţia necompetenţei materiale, excepţia cu care reclamantul a fost de acord.

Excepţia este fondată şi urmează a fi admisă, întrucât prin prevederile art. 3 din modificarea adusă Titlului I din prin Legea nr. 59/1993, curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privitoare la actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Potrivit modificării din acelaşi act normativ a Legii nr. 29/1990, se prevede că judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din Legea contenciosului administrativ este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, potrivit reglementărilor de competenţă materială stabilite de art. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.

în baza art. V din Legea nr. 59/1993, “cauzele aflate în curs de judecare la instanţa de fond, chiar dacă sunt după casarea cu trimitere, vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii sau vor fi trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială din prezenta lege”.

Conform art. 59 Cod proc. civ., pct. 2, necompetenţă este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.

în speţă, fiind vorba de refuzul de a emite un act administrativ ce intră în competenţa autorităţilor administrative nominalizate în art. 3 Cod proc. civ., modificat, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ înfiinţată la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, modificată.

în concluzie, se va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei nou înfiinţată, respectiv Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ.