Cererea de obligare a prefecturii şi a consiliului local de a emite şi, respectiv, de a anula acte administrative este de competenţa, în primă instanţă, a curţii de apel.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 306/1995)
Prin cererea din la data de 2.02.1995 şi înregistrată sub nr. 120/1995, reclamantul R.S. a chemat în judecată Prefectura Municipiului Bucureşti şi S.A.I. şi Consiliul Local sector 5 Bucureşti, solicitând, pe calea contenciosului administrativ, obligarea acestora de a anula adeverinţa nr. 4.721/1991 şi eliberarea adeverinţei şi deciziei pentru terenul menţionat în acţiune, întrucât pârâţii refuză acest lucru.
La termenul din 16.05.1995, a fost ridicată excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ de a soluţiona cauza.
Excepţia este fondată şi urmează a fi admisă, întrucât prin prevederile art. 2 din modificarea adusă Titlului I la prin Legea nr. 59/1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 177 la data de 26.07.1993, curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privitoare la actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Potrivit modificării din acelaşi act normativ a Legii nr. 29/1990 – art. 6 alin. 1 – judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din Legea contenciosului administrativ este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul (în speţă, sediul), potrivit reglementărilor de competenţă materială stabilite de art. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.
în baza art. 5 din Legea nr. 59/1993, “cauzele aflate în curs de judecare la instanţa de fond, chiar dacă sunt după casare cu trimitere, vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii sau vor fi trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială din prezenta lege”.
Conform art. 159 Cod proc. civ., pct. 2, necompetenţă este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
în speţă, fiind atacat refuzul de a emite şi de anula un act administrativ ce intră în competenţa autorităţilor administrative nominalizate în art. 3 Cod proc. civ., modificat, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ înfiinţată la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, modificată.
în concluzie, se va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei nou înfiinţată.
