Actele constatatoare emise de Direcţia Generală a Vămilor sunt acte administrative încheiate de un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, care atrag competenţa curţii de apel.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 201/1998)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti -secţia contencios administrativ, la data de 22.04.1998, contestatoarea S.C. “E.A.” – S.R.L. a chemat în judecată pe intimaţii Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi Ministerul Finanţelor, solicitând, pe calea contestaţiei la executare, suspendarea executării celor 39 de acte de constatare (titluri executorii) numerotate de la 83 la 121 inclusiv, toate datate “31.03.1998”, emise în baza proceselor verbale nr. 4.294/30.03.1998, nr. 4.295/30.03.1998, nr. 4.358/31.03.1998 şi nr.
4.361/31.03.1998, încheiate de D.G.V. – Direcţia Regională Vamală Bucureşti, până la soluţionarea plângerii formulate împotriva acestor procese verbale.
La termenul de judecată din data de 13.05.1998, intimata Direcţia Generală a Vămilor a depus la dosar o întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ.
în întâmpinare se arată că procesele verbale de constatare şi actele constatatoare sunt acte administrative, că acţiunile îndreptate împotriva actelor administrative sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. Mai sunt amintite prevederile art. 1 şi art. 3 din H.G. nr. 147/1996 privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale a Vămilor, susţinându-se că această instituţie este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, şi, în consecinţă, singura care are calitate procesuală în instanţă.
Atât contestatoarea, cât şi cealaltă intimată au fost de acord cu admiterea excepţiei de necompetenţă materială.
Tribunalul apreciază că această excepţie procesuală (invocată de intimată) este întemeiată şi, în consecinţă, o va admite. Fiind vorba de o cerere în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, instanţa urmează să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ, în raport de prevederile art. 3 pct. 1 coroborate cu art. 158 şi art. 159 pct. 2 Cod proc. civ., însuşindu-şi punctele de vedere exprimate în întâmpinare.
