Acţiunea introdusă de o societate comercială privind evacuarea unei alte şi plata de despăgubiri, reprezintă un litigiu locativ, unde cererea principală este evacuarea, fapt ce atrage competenţa tribunalului pentru judecata în primă instanţă.
(Secţia comercială, decizia nr. 57/18.01.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 6.322/1.09.1994, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. “I.P.C.M.” – S.A. împotriva pârâtei S.C. “C.P. – I.” – S.A. prin care se solicita evacuarea acesteia din spaţiul situat în Calea Victoriei, sectorul 1, obligarea la plata sumei de 710.700 lei, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani, 144.755,10 lei, contravaloarea utilităţilor consumate de pârâtă în spaţiul ocupat, dobânzi la sumele solicitate şi cheltuieli de judecată.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada proprietăţii sale în sensul art. 480 Cod civil, că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că aceasta are numai folosinţa şi administrarea.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, formulând două motive de casare şi susţinând că nu s-a ţinut seama de prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, care prevăd că “bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia”, că prin H.G. nr. 700/1991, urmare transformării fostului I.P.C.M. Bucureşti în societate comercială cu capital integral de stat, i s-a transmis întregul său patrimoniu, inclusiv terenurile şi construcţiile, urmând a se bucura de toate prerogativele prevăzute de dispoziţiile art. 521 şi 536 Cod civil.
Cel de al doilea motiv de casare vizează faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi asupra celorlalte capete de cerere.
Apelul este întemeiat, urmând a fi admis, potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. 2 Cod proc. civilă, dar pentru alte considerente.
Astfel, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Calea Victoriei, obligarea la plata sumei de 710.700 lei, reprezentând lipsă de folosinţă, la 144.755,10 lei, reprezentând contravaloarea utilităţilor consumate, dobânzi la sumele pretinse şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta ocupă abuziv o suprafaţă de 138 mp, dintr-un spaţiu proprietatea ei.
Analizând cererea formulată, rezultă, fără dubiu, că suntem în prezenţa unui litigiu locativ intervenit între cele două societăţi comerciale, iar pct. B din cererea introductivă de instanţă este o cerere accesorie.
Or, prin art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri s-a dat tribunalului, considerându-se că în termenul de “materie comercială” sunt cuprinse nu numai litigiile legate de faptele de comerţ îndeplinite de comercianţi, ci şi celelalte litigii legate de activitatea comercială, ca în cazul folosinţei spaţiului destinat acestei societăţi.
Cum această excepţie este de ordine publică, instanţa va dispune desfiinţarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre soluţionare, urmând a fixa termen de judecată.
Notă: Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
Hotărârea Guvernului nr. 700/1991 privind asigurarea fondurilor de
şcolarizare necesare elevilor care se pregătesc pentru aviaţia civilă (publicată în Monitorul Oficial nr. 220 din 1 noiembrie 1991) a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 735/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 24 noiembrie 1997).
