Competenţa materială. Competenţa teritorială.


Litigiul fiind de natură civilă şi faţă de împrejurarea că pârâta îşi are sediul în judeţul Dolj (unde domiciliază şi celălalt pârât), având în vedere dispoziţiile art. 5 Cod procedură civilă, se vor admite excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială, şi se va declina competenţa în favoarea Tribunalului Dolj.

(Secţia comercială, sentinţa civilă nr. 1.493/11.04.1997).

Prin cererea care formează obiectul dosarului 913/1997, reclamantul M. G. E., chemând în judecată pârâţii “C.” – S.R.L. şi V. G., solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi aceştia la plata sumei de 60.471, 60 mărci germane – echivalent în lei la data plăţii, sumă ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat de pârâtul V. G., prepusul pârâtei S. C. “C.” -S.R.L., 3.032.324 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a folosirii autoturismului în perioada respectivă, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul, prin adresa depusă la dosar la 9.04.1997, solicită trimiterea cauzei spre competentă soluţionare unei secţii civile a Tribunalului Bucureşti.

Pârâta, prin întâmpinare, solicită declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Dolj, potrivit art. 5 Cod proc. civilă.

Faţă de excepţiile ridicate atât de reclamant, cât şi de pârâtă, tribunalul apreciază că, cauza este de natură civilă, că, faţă de dispoziţiile art. 5 Cod proc. civilă, competenţă de soluţionare revine Tribunalului Dolj, în raza căruia îşi are sediul pârâta societate, astfel că va admite excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială, va declina competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Dolj, conform art. 158 Cod proc. civilă.

Notă: Hotărârea este criticabilă sub aspectul admiterii excepţiei de necompetenţă materială, ştiut fiind că acesta funcţionează doar între instanţe de grad diferit.

Transmiterea unei cauze de Ia o secţie la alta a unui tribunal nu se poate face prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială, ci pe cale administrativă.

Pe de altă parte, cu excepţia Curţii Supreme de Justiţie, la celelalte instanţe legea nu prevede o competenţă pe secţii.