Normele de procedură prevăzute de Legea nr. 58/1934 privind opoziţia cambială au caracter special faţă de dispoziţiile O.G. nr. 55/1999 şi se aplică prioritar faţă de acestea, întrucât o normă specială poate deroga de la o altă normă specială numai în cazul când aceasta se prevede în mod expres.
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 15.12.1997, întregistrată subnr. 14.239, oponenta S.I.F.”M.”-S.A. a formulat opoziţie la somaţiile de emise la solicitarea B.R.C.E. “B.” – S.A., ca urmare a avalizării de către aceasta a două bilete la ordin în valoare de 940.000 USD, la data de 06.09.1996, la Bucureşti, emise de S.C. “I.H. 95” – S.R.L. în favoarea S.C. “A.l.”-S.R.L., transmise prin gir B.R.C.E. “B.”-S.A., cu scadenţa la 6.09.1997, cu motivarea că menţionatele bilete la ordin nu îndeplinesc condiţiile de valabilitate a semnăturii cambiale, nefiind opozabile S.I.F. “M.”- S.A., solicitând eliberarea sa de obligaţia de plată a acestor titluri şi suspendarea executării.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2.625 pronunţată la data de 19.03.1999, a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea introdusă de reclamanta S.I.F. “M.” – S.A. împotriva pârâtei B.R.C.E. “B.” – S.A.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 475.000 iei, astfel cum a fost încunoştiinţată.
împotriva menţionatei sentinţei a formulat apel oponenta S.I.F. “M.” – S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că, în mod greşit, prima instanţă a calificat acţiunea introductivă ca fiind o contestaţie la executare, având în vedere că opoziţia reglementată de art. 60-62 din Legea nr. 58/1934 este un mijloc procedural special, prin care se atacă însuşi fondul dreptului de creanţă ce decurge din titlul în litigiu, cu privire la care Legea nr. 146/1997 nu cuprinde nici o menţiune privind modul în care trebuie să se timbreze, astfel că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 13 din acest act normativ.
Reţinându-se că titlurile de credit în litigiu au fost preluate de A.V.A.B., instanţa de apel a dispus, prin încheierea dată la data de 31.01.2000, introducerea în proces a A.V.A.B., în calitate de intimată.
Cu toate că prin înscrisurile depuse la dosar, intimata A.V.A.B. a invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea cauzei, faţă de prevederile art. 7, 8 şi 39 din O.G. nr. 55/1999, în conformitate cu care curtea de apel este competentă să soluţioneze, în primă instanţă, litigiile privind creanţe bancare neperformante preluate la datoria publică internă, din practica sentinţei civile nr. 95, pronunţată la data de 28.02.2000, rezultă că această excepţie a fost invocată de apelantă.
Prin menţionata decizie, tribunalul a admis excepţia de necompetenţă materială pretinsă a fi fost invocată de apelantă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti.
în motivarea menţionatei decizii s-a arătat că natura litigiului dedus judecăţii este în legătură cu creanţe bancare neperformante preluate la datoria publică internă, iar prin O.G. nr. 55/1999 s-au instituit norme speciale prin care curtea de apel a fost învestită cu competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a litigiilor în legătură cu aceste creanţe.
Apelanta oponentă S.I.F. “M.” a formulat recurs împotriva acestei decizii, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 C. pr. civ., în sensul că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 58/1934.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că, în cauză, sunt incidente normele de procedură privind opoziţia cambială, care au caracter special faţă de normele O.G. nr. 55/1999 şi deci se aplică prioritar faţă de acestea, ştiut fiind că o normă specială poate deroga de la o altă normă specială numai în mod expres, or, nici o prevedere a menţionatei ordonanţe nu induce o asemenea concluzie.
Aşa fiind, transmiterea convenţională a calităţii procesuale pasive a intimatei S.C. B.R.C.E. “B.”- S.A. către A.V.A.B., nu este de natură a impune, în speţă, aplicarea prevederilor art. 7, 8 şi 39 din O.G. nr. 55/1999, având în vedere legătura indisolubilă dintre titlul de valoare în litigiu şi circuitul procedural al realizării sale prevăzut de Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, astfel că, se justifică critica admiterii excepţiei de necompetenţă materială de către instanţa de apel, cu ignorarea prevederilor legii cambiale speciale.
Pentru considerentele arătate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul şi să caseze decizia secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti nr. 95/28.02.2000, căreia îi va trimite cauza în vederea continuării judecăţii apelului. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 652/2000)
