Art. 8 din Legea nr. 12/1990 conţine o normă de trimitere la dispoziţiile Legii nr. 32/1968, care constituie legea-cadru în materie contravenţională.
Prin urmare, calea de atac împotriva sancţiunilor aplicate în baza Legii nr. 12/1990 revine spre competentă soluţionare judecătoriei de la locul săvârşirii contravenţiei.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 348/1997)
Prin cererea înregistrată sub nr. 325/1992, S.C. „I.” – S.A., prin reprezentanţii săi legali, a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal nr. 570, încheiat la 9.04.1992, de Garda Financiară şi exonerarea sa de amenda contravenţională ce i-a fost aplicată prin acest act constatator.
în motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul-verbal a fost reţinută, în mod eronat, în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. j din Legea nr. 12/1990, întrucât din actele anexate cererii rezultă că a fost autorizată de către organele competente să comercializeze produsele pentru care se întocmesc balanţe materiale de către coordonatorii de balanţă.
Deşi în cauză s-a procedat la citarea, în calitate de pârâtă, a Gărzii Financiare, tribunalul a revenit asupra acestei măsuri în şedinţa publică de la 16.12.1992, apreciind că aceasta, în calitate de agent constatator, nu are legitimare procesuală pasivă şi deci, cauza de faţă, în raport de obiectul ei, nu trebuie soluţionată în contradictoriu cu ea.
La acelaşi termen, tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială.
Referitor la această excepţie, se reţine că obiectul prezentei cereri este plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 570, încheiat la 9.04.1992, de către Garda Financiară, în aplicarea Legii nr. 12/1990.
Articolul 8 din susmenţionata lege conţine o normă de trimitere la dispoziţiile Legii nr. 32/1968, care constituie legea – cadru în materie contravenţională.
Prin urmare, calea de atac împotriva sancţiunilor aplicate în baza Legii nr. 12/1990 este plângerea reglementată de art. 31-34 din Legea nr. 32/1968, iar competenţa soluţionării acesteia revine judecătoriei de la locul săvârşirii contravenţiei.
Susţinerea petentei, în sensul declinării competenţei de soluţionare a cauzei la Curtea Supremă de Justiţie – secţia contencios administrativ este nefondată, întrucât din prevederile art. 4 ale Legii nr. 29/1990 rezultă că dintre actele administrative jurisdicţionale care pot fi atacate cu recurs Ia Curtea Supremă de Justiţie sunt exceptate actele din domeniul contravenţiilor. Totodată, se reţine că şi reglementarea instituită de art. 32-35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare face trimitere la prevederile art. 31-34 din Legea nr. 32/1968, potrivit cărora judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei este competentă să soluţioneze calea de atac împotriva actului constatator al faptei contravenţionale.
Faţă de aspectele precizate anterior, tribunalul va face aplicarea art. 158 alin. 3 Cod proc. civilă şi va declina competenţa soluţionării cauzei la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
