Deoarece litigiul dedus judecăţii nu priveşte neexecutarea culpabilă a contractului de administrare şi gestionare a patrimoniului de către administratorul revocat ci priveşte legalitatea hotărârii adunării generale a asociaţilor, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţelor judecătoreşti. Clauză compromisorie din actul constitutiv care atribuie arbitrajului competenţa soluţionării eventualelor litigii se aplică doar litigiilor patrimoniale ivite în cadrul funcţionării societăţii.
Reclamantul CD a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. P CRAIOVA, solicitând instanţei să pronunţe o sentinţă prin care să constate nulitatea Hotărârii AGA nr.2 din 7 noiembrie 2003 şi să fie obligată pârâta să radieze menţiunea făcută în baza acesteia în registrul comerţului, sub sancţiunea plăţii în favoarea statului a unei amenzi de 300.000 lei, de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pe cale de excepţie, pârâta a invocat necompetenţa materială a Tribunalului, indicând în acest scop dispoziţiile art.17 din contractul de administrare şi ale art.69 din statutul său, potrivit cărora litigiile de orice fel, care decurg din executarea contractului se vor soluţiona de Curtea de Arbitraj de pe lângă UCECOM.
Prin Sentinţa nr.223 din 5 februarie 2004, Tribunalul Dolj – Secţia Comercială şi de Administrativ şi-a declinat competenţa soluţionării cererii reclamantului în favoarea Curţii de Arbitraj de pe lângă UCECOM Bucureşti.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, cale de atac ce a fost calificată de instanţă ca recurs în raport de dispoziţiile art.299 C.pr. civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente :
Curtea apreciază că sunt fondate criticile recurentului privind nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art.17 din contractul de administrare şi gestionare a patrimoniului încheiat între părţi, deoarece litigiul dedus judecăţii nu priveşte neexecutarea culpabilă a contractului de administrare şi gestionare a patrimoniului ci priveşte legalitatea hotărârii adunării generale a asociaţilor nr.2 din 7 noiembrie 2003.
De asemenea, Curtea apreciază că, deşi în statutul şi actul constitutiv al SCA P se prevede soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului, această clauză compromisorie se aplică doar litigiilor patrimoniale ivite în cadrul funcţionării societăţii. În speţă, nefiind vorba de un litigiu patrimonial, actul juridic dedus judecăţii fiind legalitatea hotărârii AGA nr.2 din 7 noiembrie 2003, iar nu contractul de administrare şi gestionare, sunt aplicabile dispoziţiile art.131 din Legea 31/1990.
Ca atare, competenţa în soluţionarea litigiului având ca obiect constatarea nulităţii hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor aparţine în primă instanţă tribunalului şi având în vedere dispoziţiile art.304 pct.3 C.pr. civ. privind nelegalitatea hotărârii recurate prin încălcarea competenţei, în baza art.312 pct.5 C.pr.Civ., Curtea va casa sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
