Competenţa materială în soluţionarea cauzei, în primă instanţă, a cererii privind evacuarea unei societăţi comerciale, la cererea altei societăţi comerciale, aparţine tribunalului şi nu judecătoriei.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta S.C. “E.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “M.” – S.A., solicitând evacuarea acesteia dintr-un spaţiu situat în Bucureşti, sectorul 2.
Prin sentinţa civilă nr. 2235/9.02.1999, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul menţionat, pentru lipsa titlului locativ.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Prin decizia nr. 852/2.12.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că protocolul invocat de apelantă în dovedirea calităţii sale de proprietar, nu se referă la spaţiul în litigiu, şi nici nu poartă semnătura şi ştampila societăţii intimate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta. S-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor legii.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a admis recursul, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 2 punctul 1, litera a C. pr. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv, deci acţiunile de natură comercială cu caracter nepatrimonial sunt de competenţa tribunalului şi nu a judecătoriei.
întrucât obiectul acţiunii îl reprezintă evacuarea unei societăţi comerciale, la cererea formulată de altă societate comercială, Curtea a constatat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, ca fiind întemeiată. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 300/2000)
