1. competenţa materială în cazul cererii de transcriere a dreputului de proprietate asupra unui autovehicul
Prin cererea înregistrată sub nr.358, la data de 10.04.2009, reclamantul P. C., domiciliat în comuna Fârtăţeşti, satul Rusăneşti, judeţul Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Judeţean Vâlcea -Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor -Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Rm.Vâlcea, judeţul Vâlcea şi O. D., domiciliat în comuna Fârtăţeşti, satul Rusăneşti, judeţul Vâlcea, primul, pentru a fi obligat la transcrierea dreptului de proprietate a autoturismului marca Aro 243 D, cu număr de înmatriculare VL-03-KLA, pe numele dobânditorului, iar secundul, la plata impozitelor şi taxelor locale aferente, achitate pe ultimii 3 ani. Totodată, a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
S-a motivat de către reclamant în cuprinsul cererii promovate că, în anul 2005, a încheiat cu pârâtul O.D. un contract de vânzare -cumpărare cu privire la autoturism marca Aro, întocmind constatator un înscris sub semnătură privată intitulat ,,chitanţă”.Tot atunci, în prezenţa martorilor, acesta a preluat vehiculul şi actele necesare, a plătit preţul stabilit şi s-a obligat să-l înscrie pe numele său, respectiv să achite taxele şi impozitele corespunzătoare. Până la momentul de faţă, nu şi-a îndeplinit însă niciuna dintre sarcinile asumate, astfel că, figurând în continuare în evidenţele autorităţilor, a trebuit să suporte toate obligaţiile fiscale.
În drept s-au invocat disp. art.5 şi 11 din O.U.G. nr195/2002, art.8 din Ordinul M.A.I. nr.1501/134.11.2006.
Cererea s-a timbrat potrivit reglementărilor în materie.
La termenul de judecată din 15 mai 2009, reclamantul a estimat taxele şi impozitele achitate la 672 lei.
Pentru o mai bună soluţionare a cauzei, la dezbaterile proxime din 05 iunie 2009, instanţa a dispus disjungerea celor două cereri. De asemenea, la 26 iunie 2009, în prezentul proces, faţă de prevederile art.1 din Legea nr.554/2004 şi art.2 C.proc.civ., a ridicat din oficiu excepţia de necompetenţă materială.
În sensul textului de lege prim evocat, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de administrativ competente, pentru anularea respectivului act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim ori repararea pagubei cauzate.
După cum statuează Codul de procedură civilă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanţă de către tribunale, evident, cu excepţia celor date în competenţa curţilor de apel.
Or, în speţă, reclamantul a solicitat obligarea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea la îndeplinirea unui act administrativ, mai concret la transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului vândut numitului O.D. în evidenţele speciale ale acestei instituţii.
Întrucât verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor administrative intră în atribuţiile autorităţii judiciare ierarhic superioare, iar normele de competenţă materială sunt de ordine publică, ce se sancţionează în caz de nerespectare cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, instanţa urmează să admită excepţia în discuţie şi, în temeiul art. 158 C.proc.civ., să se desesizeze, înaintând cauza spre îndrituită rezolvare Tribunalului Vâlcea, Secţia comercială şi de contencios administrativ- fiscal.
??
??
??
??
~ 1 ~
