Art. 1 alineatul ultim din Hotărârea Guvernului nr.588/1990 stabileşte că plângerile împotriva deciziilor emise de primării prin care s-a luat măsura redistribuirii spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, înainte de expirarea termenelor de închiriere stabilite prin contracte, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Dispoziţiile art.51 din Legea nr. 15/1990, stabilind competenţa materială a judecătoriilor, sunt imperative şi de imediată aplicare, singura condiţie cerută de text fiind ca partea implicată să fie regie autonomă sau societate comercială cu capital de stat.
Dispoziţiile art.51 din Legea nr. 15/1990, stabilind competenţa materială a judecătoriilor, sunt imperative şi de imediată aplicare, singura condiţie cerută de text fiind ca partea implicată să fie regie autonomă sau societate comercială cu capital de stat.
(Secţia comercială, decizia nr.152/22.05.1991)
Prin sentinţa civilă nr.603/25.03.1991, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.A.I.B. împotriva pârâtelor I.C.R.A.L. H. şi Primăria sectorului 1, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr.689 din 13.11.1990, care a constituit temei pentru rezilierea contractului de închiriere de I.C.R.A.L. H. cu reclamanta, pentru spaţiul din str. Şerban Vodă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că decizia nr. 689/13.11.1990 a fost emisă de Primăria sectorului 1, după efectuarea unor cercetări prealabile, care au dus la concluzia că spaţiul este folosit ineficient.
Măsura dispusă a fost justificată şi de faptul că în aceiaşi zonă se mai află şi alte unităţi, cu acelaşi profil.
Faţă şi de împrejurarea că I.C.R. A.L. H. a încheiat contractul de închiriere nr. 71.742 şi că noul chiriaş achită cu regularitate chiria, fără să folosească spaţiul, datorită neeliberării acestuia de către vechiul chiriaş, cererea reclamantei a fost considerată neîntemeiată.
Prin recursul declarat, reclamanta a formulat critici pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând, în esenţă, în nulitatea absolută a sentinţei pronunţată de o instanţă necompetentă material, neadministrarea de probe prin care să se stabilească dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune redistribuirea spaţiului, cu consecinţa rezilierii contractului de închiriere.
Prin întâmpinare, intimata I.C.R.A.L. H. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei în ce o priveşte invocând, pe de o parte, prevederile Decretului nr. 81/1985, prin care a fost stabilită competenţa tribunalelor de a judeca în primă instanţă litigiile dintre unităţile economice, iar, pe de altă parte, împrejurarea că rezilierea contractului încheiat cu recurenta a avut loc ca urmare a redistribuirii spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, de către Primăria sectorului 1, prin decizia nr.689/1990.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează:
Din examinarea actelor aflate la dosar, rezultă că recurenta-reclamantă a înţeles să conteste decizia de redistribuire a spaţiului din str. Ştirbei Vodă (emisă de Primăria sectorului 1 Bucureşti).
înainte de a stabili dacă decizia de redistribuire a fost emisă pe baza analizei de eficienţă sau dacă măsura de redistribuire a fost luată în situaţii temeinic justificate, instanţa avea obligaţia să-şi verifice competenţa.
Se observă, din conţinutul deciziei nr.689/13.11.1990, că dispoziţia Primăriei de redistribuire a spaţiului, cu consecinţa rezilierii contractului încheiat între I.C.R.A.L H. şi C.A.I.B. a fost motivată în sensul că măsura a fost luată în temeiul Hotărârii Guvernului nr.588/22.05.1990.
Art. 1 alin. ultim din hotărârea citată stabileşte că plângerile împotriva deciziilor emise de primării, prin care s-a luat măsura redistribuirii spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, înainte de expirarea termenelor de închiriere stabilite prin contracte, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Prima instanţă a trecut la analiza în fond a litigiului, încălcând astfel dispoziţiile privind competenţa stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.588/ 1990.
Excepţia de necompetenţă se impune a fi analizată faţă de ambele intimate, având în vedere că I.C.R.A.L. H., chemată în judecată pentru rezilierea nejustificată a contractului, s-a reorganizat potrivit Legii nr. 15/1990.
în acest context – în care au fost încălcate dispoziţiile care stabilesc competenţa materială a instanţelor- sentinţa este nelegală, aşa încât, potrivit art.312 pct.2 Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa va fi casată cu trimitere spre rejudecare instanţei competente.
Notă: Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
Referitor la Decretul nr. 81/1985, a se vedea nota de la speţa nr. 7.
Hotărârea Guvernului nr. 588/1990 nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
