Reclamanta-societate de asigurări, a chemat în judecată pârâţii D.I., D.P. şi D.V. pentru a fi obligaţi, în solidar, la plata sumei de 63.168.284 lei, reprezentând prejudiciu creat prin neexecutarea obligaţiei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unui autoturism şi a penalităţilor de întârziere, precum şi instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului gajat în favoarea sa de către pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 786 din 5.10.1999, Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, considerând că obiectul acesteia are caracter civil, astfel că, potrivit art. 11 alin. 1 pct. 1, art. 137 alin. 1 şi 158 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Tecuci, în raport de domiciliul pârâţilor.
Judecătoria Tecuci, prin sentinţa civilă nr. 3382 din 17.11.1999, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi, în temeiul art. 56 şi art. 3 pct. 17 din Codul comercial, coroborat cu art. 137 alin. 1 şi art. 158 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă.
învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 10 din 24.01.2000, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, apreciind că activitatea societăţii de asigurări este, în înţelesul legii comerciale, faptă de comerţ, astfel că, în temeiul art. 56 Cod comercial raportat la art. 3 pct. 17 Cod comercial, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Galaţi, acţiunea formulată fiind una comercială şi nu o acţiune civilă (sentinţa civilă nr. 10 din 24.01.2000 a Curţii de Apel Galaţi).
