Cererea care are ca obiect o obligaţie de a face, respectiv predarea unor spaţii comerciale, este de competenţa tribunalului, ca instanţă de fond.
(Secţia comercială, decizia nr. 962/2.10.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 14.794, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la data de 27.10.1997, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.P.E.C.N. împotriva pârâtelor R.A. C.R.A.L. Galaţi şi C.L. Galaţi, obligând pârâtele să predea reclamantei spaţiile situate în Complexul Tiglina 1, Galaţi, şi în str. Domnească, Galaţi.
împotriva sentinţei menţionate a formulat apel C.L. Galaţi, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
în motivarea apelului se arată că reclamanta nu face dovada că este proprietarul acestor spaţii şi nici prin efectul legii nu este administratorul lor, deoarece spaţiile comerciale menţionate în cererea de chemare în judecată nu se regăsesc în anexa la H.G. nr. 521/1995. Din acest motiv protocoalele trimise şi procesele verbale de predare-primire a spaţiilor comerciale nu au fost semnate de pârâtă.
Se arată că S.C. „L”-S.A. Galaţi nu ocupă fără bază legală spaţiile în litigiu, deoarece acestea sunt administrate de C.L. Galaţi, cu care societatea are contract de închiriere.
La data de 4.09.1998, apelanta invocă excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond.
Intimata a depus note scrise, în care arată că instituţia s-a desfiinţat prin reorganizare, potrivit H.G. nr. 617/25.03.1998, devenind S.C. „S” – S.A.
Urmare acestei reorganizări şi potrivit listei anexă nr. 2 la actul normativ menţionat societatea este proprietara spaţiilor comerciale ce fac obiectul
prezentului dosar, spaţii care au intrat în capitalul social, făcând parte din patrimoniul societăţii.
Apelanta a depus la dosar hotărârea nr. 112/12.11.1993 şi nr. 4/27.01.1995, ambele emise de C.L. Galaţi, prin care arată că la data introducerii acţiunii R.A.C.R.A.L. Galaţi nu mai exista ca Regie Autonomă, în urma reorganizării activitatea de administrare a fondului locativ şi a spaţiilor cu altă destinaţie constituindu-se într-un serviciu din cadrul CL. Cât priveşte competenţa materială, în speţă, cererea având ca obiect o obligaţie de a face, respectiv de predare a unor spaţii comerciale, se apreciază că aceasta aparţine tribunalului, deoarece art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă exceptează de la competenţa de primă instanţă a tribunalului numai cererile al căror obiect au o valoare de până la 10.000.000 lei, deci o cerere evaluabilă în bani.
Pentru acest motiv, tribunalul va admite excepţia de necompetenţă materială, va desfiinţa sentinţa atacată, reţinând cauza pentru judecare în fond.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 617/1998 privind înfiinţarea Societăţii
Comerciale pentru Difuzarea Cărţii şi a altor Bunuri Culturale „Semnal” –
S.A., a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 25 septembrie 1998.
