Poprirea făcută în virtutea unei hotărâri definitive, chiar dacă este dată în materie comercială, este un act de executare, care are caracter independent, fără să aibă ceva comun cu natura actului care a format obiectul judecăţii din care s-a născut titlul pus în executare, fiind supusă regulilor speciale privind executarea silită, astfel încât competenţa în soluţionarea acestei cereri revine, conform art. 453 Cod procedură civilă, “judecătoriei domiciliului celui de al treilea sau datornicului”.
(Secţia comercială, sentinţa civilă nr. 1.045/20.03.1997).
Prin cererea adresată acestei instanţe S.C. “U.” – S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. “I. M. G. B.” – S.A. şi terţul poprit B. C. R. -Filiala sectorului 4, Bucureşti, să se dispună înfiinţarea şi validarea popririi pentru suma de 53.488.566 lei .creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cu cheltuieli de în cuantum de 16.000 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
în motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1.903, pronunţată la data de 17.05.1996, debitoarea a fost obligată la plata menţionatei sume reprezentând contravaloarea facturii, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
în drept au fost invocate dispoziţiile art. 452 şi urm. Cod proc. civilă. Este de observat că poprirea făcută în virtutea unei hotărâri definitive, chiar dacă este dată în materie comercială, este un act de executare, care are caracter indepedent, ca al tuturor executărilor silite, fără să aibă ceva comun cu natura actului care a format obiectul judecăţii din care s-a născut titlul pus în executare, fiind supusă regulilor speciale privind executarea silită din procedura civilă, astfel încât competenţa în soluţionarea acestei cereri revine, conform dispoziţiilor art. 453 Cod proc. civilă, “judecătoriei domiciliului celui de al treilea sau al datornicului”.
în sprijinul acestei susţineri stau şi dispoziţiile art. 22 pct. 1 lit. a din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ce relevă ca fiind competentă în soluţionarea cererilor de orice fel referitoare la poprire -judecătoria -, cereri care, în conformitate cu alin. 2 din menţionatul articol, se judecă de către un singur judecător, dispoziţiile art. 26 din acelaşi act normativ statuând că tribunalele judecă procesele şi cererile de competenţa lor în complet de 2 judecători.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere menţionatele dispoziţii legale, precum şi obiectul cererii dedusă judecăţii, urmează a se admite excepţia de necompetenţă materială, ridicată din oficiu de instanţă, şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. 3 Cod proc. civilă, a se dispune declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pe raza de competenţă teritorială a căreia îşi are sediul societatea debitoare.
Notă: Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (publicată în Monitorul Oficial nr. 197 din 13 august 1992) a fost modificată prin Legea nr. 89/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 150 din 17 iulie 1996) şi Legea nr. 142/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 170 din 25 iulie 1997), fiind republicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 30 septembrie 1997.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată: „- Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător”.
