Faţă de valoarea obiectului cauzei – 600.000 dolari SUA, competenţa soluţionării cererii revine tribunalului şi nu judecătoriei.
împrejurarea că fondul procesului se soluţionează la o instanţă arbitrală în altă ţară – conform pactului compromisoriu existent în contractul părţilor -, apare lipsit de relevanţă, atâta timp cât – în sensul art. 17 Cod proc. civilă, dacă între părţi n-ar fi existat menţionatul pact, competenţa de judecare a fondului ar fi revenit tribunalului.
(Secţia comercială, decizia nr. 640/12.07.1995)
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 28.06.1994, dată în dosarul 8.587/1994 – a admis cererea formulată de creditoarea S.C.
“C.P.N.V.” – S.A. şi a dispus înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor în valută sau Iei pe disponibilităţile băneşti ale debitorului K.D., în mâinile unui număr de 18 bănci, indicate în încheiere – în calitate de terţ poprit.
De asemeni, a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale aceluiaşi debitor, aflate în detenţia acestuia sau a oricărei terţe persoane.
Pentru a pronunţa această încheiere – întemeiată pe dispoziţiile art. 149 şi 152 din Legea nr. 105/1992, art. 907 – 908 Cod comercial, art. 452 şi următorii şi art. 594 Cod proc. civilă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul creditor a chemat în judecată pe pârâtul debitor, cerând obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 dolari SUA, acţiune care se judecă la înalta Curte de Justiţie – Tribunalul Regal – Secţia Comercială, Anglia – acţiune care face obiectul dosarului 81/1994, prin care se solicită plata sumei datorate, dobânzi şi cheltuieli de judecată.
împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel debitorul şi terţul poprit.
Pe lângă celelalte motive, vizând legalitatea şi temeinicia încheierii, se susţine – făcându-se referiri detailate la actele şi lucrările dosarului, că Judecătoria sectorului 1 nu avea competenţa materială să soluţioneze cererea.
Sub acest motiv, apelurile sunt întemeiate.
Potrivit art. 17 din Cod proc. civilă, cererile accesorii sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
în cauză – faţă de obiectul cauzei – 600.000 dolari SUA – competenţa soluţionării fondului revine – potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civilă, tribunalului.
împrejurarea că fondul procesului se soluţionează la o instanţă arbitrală în altă ţară – conform pactului compromisoriu existent în contractul părţilor – apare lipsit de relevanţă, atât timp cât – în sensul art. 17 din Cod proc. civilă, dacă între părţi n-ar fi existat menţionatul pact, competenţa de judecare a fondului ar fi revenit tribunalului.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 297 Cod proc. civilă, prin admiterea ambelor apeluri, se va desfiinţa încheierea atacată şi se va fixa termen pentru judecarea fondului.
Judecarea fondului – potrivit art. 907 – 908 Cod comercial, se va face în Camera de Consiliu, fără citare, cu plata unei cauţiuni de 60.000.000 lei, care va fi achitată de către reclamantă.
Notă: Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, ulterior fiind rectificată (Monitorul Oficial nr. 254 din 26 octombrie 1993).
