Potrivit art. 17 din Legea nr. 13/1991, litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă, ce se soluţionează de judecătorie. Prin urmare, competenţa materială privind soluţionarea cauzei având ca obiect refuzul nejustificat al unităţii de a accepta participarea unor salariaţi la negocierea contractului colectiv de muncă revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 692/1996)
Prin cererea înregistrată la data de 17.04.1996, reclamanta U.E.D. a chemat în judecată Regia Autonomă de Electricitate – RENEL, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a accepta participarea sa la negocierea contractului colectiv de muncă pe anul 1996.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că a comunicat administraţiei RENEL, cu scrisoarea nr. 8/6.03.1996, lista salariaţilor care urmau să reprezinte federaţia în cadrul negocierii contractului colectiv de muncă. Cu toate acestea, prevalându-se de un „acord de principiu”, stabilit în cadrul comisiei mixte administraţie – sindicate, care prevedea participarea unui număr de 9 persoane, ca reprezentanţi ai salariaţilor, validaţi prin acordul tuturor federaţiilor sindicale din cadrul regiei, administraţia nu a mai acceptat participarea reprezentanţilor reclamantei.
La termenul din 25.07.1996, pârâta a ridicat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile Legii nr. 13/1991 şi ale Legii nr. 54/1991.
Excepţia este fondată.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 13/1991, litigiile privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă, ce se soluţionează de către judecătorie.
Faţă de cele de mai sus, instanţa va declina competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1, în raza căreia îşi are sediul Regia Autonomă de Electricitate – RENEL.
