Cererea prin care se solicită, pe calea contenciosului administrativ, obligarea Uniunii Avocaţilor din România de a permite reclamantului să-şi exercite profesia de avocat, este de competenţa de primă instanţă a Curţii de Ape! Bucureşti, conform art. 3 pct. 1 Cod proc. civ..
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 5/1994)
Prin cererea adresată T.M.B. – S.C.A. la data de 22.11.1993 şi înregistrată sub nr. 989/1993, reclamantul U.D. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România, solicitând ca, pe calea contenciosului administrativ, pârâta să fie obligată să-i permită exercitarea profesiei de avocat.
La termenul din 11.01.1994 a fost ridicată, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale, excepţie cu care reclamantul a fost de acord.
Excepţia este fondată şi urmează a fi admisă, întrucât prin prevederile art. 3 din modificarea adusă Titlului I la Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 59/1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 177/26.07.1993, curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privitoare la actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Potrivit modificării din acelaşi act normativ a Legii nr. 29/1990 – art. 6 alin. 1, se prevede că judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din Legea contenciosului administrativ este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, potrivit reglementărilor de competenţă materială stabilite de art. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.
în baza art. V din Legea nr. 59/1993, “cauzele aflate în curs de judecare la instanţa de fond, chiar dacă sunt după casare cu trimitere vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii sau vor fi trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială din prezenta lege”.
Conform art. 159 Cod proc. civ., necompetenţă este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
în speţă, fiind atacat refuzul de a emite un act administrativ ce intră în competenţa autorităţilor administrative nominalizate mai sus, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ înfiinţată la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, modificată.
în concluzie, se va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei nou înfiinţate.
