Reclamaţia administrativă
Anularea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul în litigiu.
Nerespectarea unei condiţii speciale de exerciţiu a dreptului la acţiune (respectiv procedura reclamaţiei administrative prealabile, instituită de art. 5 din Legea nr. 29/1990), atrage respingerea cererii formulate pe calea contenciosului administrativ, ca inadmisibilă.
Simpla depunere la dosar a unui bon de înregistrare la organul administrativ nu echivalează cu depunerea copiei cererii.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 3/1998)
Prin cererea care a format obiectul dosarului nr. 521/1995 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ, reclamanta I.I. a chemat în judecată Consiliul Local al comunei Cornetu, S.A.I. – Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând (astfel cum s-a precizat la termenul de judecată din 15.11.1995) punerea în posesie pentru o suprafaţă de 800 mp. teren.
La termenul din 11.09.1996, instanţa a dispus citarea numitului I.V., în calitate de pârât.
La 17.10.1996, reclamanta a solicitat desfiinţarea titlului de proprietate emis pârâtului I.V..
Prin sentinţa civilă nr. 49/31.01.1997, Tribunalul Municipiului Bucureşti -secţia contencios administrativ a admis cererea, a anulat procesul-verbal de punere în posesie a pârâtului I.V. şi în parte titlul de proprietate, în limita a 800 m.p., teren intravilan, situat în comuna Cornetu, S.A.I., obligând Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Cornetu, S.A.I. să emită pentru suprafaţa de 800 mp. teren intravilan proces-verbal de punere în posesie şi să o pună în posesie pe reclamantă, pe vechiul amplasament.
Prin decizia civilă nr. 205/26.06.1997, Curtea de Apel Bucureşti -secţia contencios administrativ a admis recursul formulat de LV., a casat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
în considerentele deciziei mai sus menţionate se arată că prin sentinţa civilă nr. 49/1997 s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie a lui LV., deşi la dosar nu era depus acest act, şi intimata reclamantă 1.1. nu ceruse anularea procesului-verbal de punere în posesie. Se mai reţine, de către instanţa de control judiciar, că privitor la anularea parţială a titlului de proprietate nr. 7621/1994, eliberat lui I.V., se constată că instanţa de fond a anulat un act administrativ fără ca în cauză să fie introdus organul administrativ care 1-a eliberat şi, în acelaşi timp, cu încălcarea competenţei.
S-a arătat că urmează ca instanţa de fond, cu ocazia judecării, să pună în discuţie excepţia de necompetenţă materială privind cererea de anulare a titlului de proprietate, în măsura în care reclamanta nu renunţă la această cerere.
în fond după casare cauza a format obiectul dosarului nr. 401/1997 al Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ.
La cererea instanţei, la termenul de judecată din 10.12.1997, reclamanta a depus la dosar o precizare a acţiunii. S-a solicitat: 1) punerea ei în posesie pentru terenul de 1.300 mp, situat în comuna Cornetu, S.A.I.; 2) rectificarea ( modificarea) titlului de proprietate pe care îl are pârâtul I.V. pentru suprafaţa de 1.961 mp., din care i se cuvin ei 1.300 mp.; 3) despăgubiri pentru recolta realizată de pârât pe terenul ce i se cuvine începând cu anul agricol 1990/1996 – deci pe 7 ani, cu o valoare reactualizată de 15.000.000 lei.
La termenul de judecată din 7.01.1998, pârâtul I.V. a invocat excepţia lipsei reclamaţiei administrative prealabile pentru capătul 1 de cerere, excepţia necompetenţei materiale pentru capătul 2 de cerere şi excepţia anulării capătului 3 de cerere, ca netimbrat.
Reclamanta a pus concluzii de respingere a excepţiilor.
în urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţa consideră că excepţiile procesuale sunt întemeiate, motiv pentru care le va admite.
în baza art. 165 Cod proc. civ., se va disjunge capătul 2 de cerere, referitor la rectificarea titlului de proprietate al pârâtului I.V. Având în vedere natura juridică a titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 şi plenitudinea de competenţă a judecătoriilor, privite ca instanţe de drept comun, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în a cărei rază teritorială se află terenul în litigiu.
Deşi i s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar reclamaţia administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 951/11.05.1995, la Consiliul Local al comunei Cometu (pentru a se verifica dacă s-a solicitat acestui organ administrativ punerea în posesie pentru suprafaţa de teren prevăzută în acţiune), aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei. în consecinţă, în raport de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa va respinge capătul 1 de cerere, ca inadmisibil, ca urmare a lipsei reclamaţiei administrative prealabile.
Pe de altă parte, faţă de momentul la care reclamanta şi-a mărit câtimea pretenţiilor (10.12.1997) şi având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. m şi art. 20 din Legii nr. 146/1997, instanţa va anula capătul 3 din cererea precizată, ca netimbrat.
