Orice alte cereri în afară de cele al căror obiect este prevăzut de dispoziţiile art. 3213″28″29 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice sunt de competenţa secţiei comerciale a tribunalului, în primă instanţă.
Prin cererea adresată secţiei de administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 17.11.1999, înregistrată sub nr. 1496, reclamantele S.C. “B.C.” – S.R.L. şi S.C. “M.M.&A.” – S.R.L., au chemat în judecată pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde ofertei reclamantelor de privatizare a S.C. “R.” – S.A., prin formarea unei societăţi mixte, să oblige pârâtul să comunice reclamantelor criteriile şi metoda de privatizare a acestei societăţi şi să respecte dreptul lor de a participa la licitaţie, cu cheltuielile de judecată.
Prin încheierea din 6.06.2000, secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti a dispus disjungerea capătului de cerere privind refuzul F.P.S. de a răspunde ofertei de privatizare a S.C. “R.”- S.A., scoaterea de pe
rolul acestei instanţe a dosarului nr. 1496/1999 şi trimiterea acestuia secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea cererii disjunse.
în vederea soluţionării cererii disjunse, s-a constituit dosarul secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, nr. 2264/2000.
Este de observat că prin articolul 3231 din Legea nr. 99/1999 s-a stabilit competenţa, în primă instanţă, a Curţii de Apel, indicându-se actele şi situaţiile juridice litigioase cărora li se aplică această normă de competenţă specială.
Dispoziţiile procedurale prevăzute în menţionatul articol sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse situaţiilor pe care legea, prin art. 43
(3) le-a dat în competenţa “secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti”, potrivit procedurii de drept comun – aspect relevat şi de prevederile art. 215 din Normele metodologice date în aplicarea O.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare, prin trimiterea la Cap. V3, cărora nu li se poate da o altă interpretare, pentru că s-ar adăuga la lege, ceea ce nu poate fi admis – ştiut fiind că reglementările procedurale referitoare la competenţa materială nu pot fi stabilite decât prin lege, iar normele date în aplicarea legii nu pot deroga de la aceasta.
în considerarea celor sus arătate, a obiectului cererii dedusă judecăţii – care excede sferei celor date de lege în competenţa curţii de apel, ca instanţă de fond, a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., Curtea apreciază că, în speţă, competenţa judecării cauzei, în primă instanţă, aparţine secţiei comerciale a tribunalului.
Aşa fiind, în temeiul art. 159 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi conform prevederilor art. 158 alin. 3 C. pr. civ. va dispune declinarea competenţei soluţionării cererii disjunse în favoarea secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, pe raza de competenţă teritorială a căruia îşi au sediul părţile litigante. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, sentinţa nr. 218/2000)
