Instanţa necompetentă nu poate dispune măsuri referitoare la taxele judiciare de timbru.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta S.C. “O.C.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele S.C. “A.” – S.A. Bucureşti şi S.C. “B.” – S.A., solicitând a se dispune evacuarea pârâtei 2 dintr-un spaţiu situat în Bucureşti Sector 2, pe care îl foloseşte fără titlu, să fie obligată pârâta 1 să-i predea spaţiul în litigiu de îndată, în condiţii de igienă şi liber de orice mijloc fix sau mobil ce nu face parte din structura construcţiei, să fie obligate oricare din pârâte sau în solidar la plata de daune Interese, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 9973/28.10.1998, Judecătoria Sectorului 3 a admis excepţia de necompetenţă materială, declinând competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că pretenţiile au o valoare de 46.716.000 lei, iar evacuarea se referă la un spaţiu comercial, împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta 2. Prin decizia nr. 103/28.02.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat, împotriva deciziei a declarat recurs pârâta 2.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că acţiunea a avut două capete de cerere, respectiv unul de natură nepatrimonială, referitor la evacuarea spaţiului şi predarea acestuia, iar cel de-al doilea, de natură patrimonială, dar al cărui cuantum nu a fost determinat, urmând a fi stabilit pe parcursul desfăşurării procesului. în aceste condiţii, acţiunea a fost legal timbrată, prima instanţă fiind legal învestită din perspectiva legii taxelor judiciare de timbru. Având însă în vedere capătul de cerere nepatrimonial, judecătoria nu avea competenţa materială să soluţioneze litigiul, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ. Nu are relevanţă faptul că, ulterior, reclamanta a intrat în spaţiul comercial în litigiu, judecătoria nefiind competentă material nici să respingă acest capăt de cerere, ca rămas fără obiect şi nici să ia act de renunţarea la judecarea acesteia, acesta putând să fie soluţionat într-o modalitate sau alta numai de tribunal.
Pe parcursul desfăşurării procesului, a rezultat că valoarea pretenţiilor este de peste 10.000.000 lei, fapt ce determina competenţa judecării şi a acestui capăt de cerere, în prima instanţă, tot de tribunal, unde urmează să fie rezolvată şi problema taxelor judiciare de timbru actuale, în raport de cuantumul pretenţiilor reieşit din probe, judecătoria, greşit învestită, neavând nici o atribuţie în acest sens. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 345/2000)
