Potrivit art.8 alin.1 raportat la art.18 alin.1 şi 3 din Legea nr.554/2004, competenţa pentru soluţionarea cererii având ca obiect despăgubiri revine instanţei de contencios, chiar dacă acţiunea în despăgubiri este formulată separat de acţiunea pentru anularea actului.(decizia civilă nr. 112/22 ianuarie 2007, dosar nr. 4277/100/2005).
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 112 din 22 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 3095, pronunţată la data de 5 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4277/100/2006 al Tribunalului Maramureş s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 24.415,28 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada 6 septembrie 2003 – 6 iunie 2005 în funcţia de director al Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania”; totodată, s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale şi a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că raportat la dispoziţiile Legii nr. 188/1999 reclamantul are dreptul la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate pentru perioada 6 septembrie 2003 data demiterii şi 6 iunie 2005 data reintegrării, despăgubiri calculate de expert în sumă de 24.415,28 RON; cât priveşte salariul de merit solicitat de reclamant, instanţa şi-a însuşit concluziile expertului în sensul că acesta nu a fost un drept care s-a acordat din oficiu, nu era obligatoriu, ordonatorul de credite fiind cel care îl poate acorda, respectând anumite criterii prevăzute de lege iar dobânda solicitată nu s-a justificat, aplicarea acesteia asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantului, salariile indexate şi majorate fiind reactualizate cu indicele de inflaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică să se dispună acordarea de despăgubiri materiale reclamantului în sumă de 4.090,64 RON.
În motivarea recursului, pârâtul învederează faptul că instanţa de fond a calificat eronat raportul juridic dintre părţi, reţinând nejustificat că funcţia deţinută de reclamant anterior demiterii- de director al Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania”- îi conferă calitatea şi statutul de funcţionar public. S-a susţinut, de asemenea, că drepturile cuvenite reclamantului trebuie stabilite numai în raport cu întinderea prejudiciului produs prin concediere pentru că altfel s-ar produce o îmbogăţire fără justă cauză, iar despăgubirile ar avea un caracter indemnitar dacă, în speţă, nu se realizează diminuarea veniturilor realizate ulterior de către reclamant.
Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Cluj prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 67/2003 emisă de pârât, reclamantul a fost destituit din funcţia de director al Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania”.
Prin sentinţa civilă nr. 3166/27 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosar nr. 6087/2005, irevocabilă, s-a admis cererea reclamantului P.M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş s-a dispus anularea hotărârii nr. 67 din data de 5 august 2003 emisă de pârât cu consecinţa repunerii reclamantului în situaţia anterioară.
Probele existente la dosar relevă cu caracter unitar împrejurarea că reintegrarea efectivă a reclamantului a avut loc la data de 06 iunie 2005 iar de la momentul demiterii şi până la data reintegrării acesta a lucrat ca funcţionar public la Primăria Baia Mare.
1.Este cunoscut faptul că potrivit art.18 alin.1 şi 3 din Legea nr.554/2004, instanţa, cu prilejul soluţionării acţiunii în contencios administrativ promovată, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ (…) şi va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Per a contrario, dacă reclamantul nu a solicitat plata de despăgubiri în cadrul acţiunii ce are ca obiect anularea actului administrativ nelegal, acesta poate cere plata lor oricând, ulterior, în interiorul termenului general de prescripţie, însă, regulile de soluţionare a acestei cereri, accesorie acţiunii principale, se circumscriu acţiunii în contencios administrativ şi ca atare şi această nouă acţiune este în competenţa instanţei de contencios administrativ care va soluţiona acţiunea cu respectarea acestor norme.
În speţă, se constată că reclamantul nu a solicitat cu prilejul soluţionării acţiunii ce a avut ca obiect anularea actului administrativ nelegal şi obligarea autorităţii publice la plata despăgubirilor materiale ci a făcut-o în prezentul litigiu.
Prin urmare, această acţiune a reclamantului derivă sau este accesorie acţiunii în contencios administrativ care a vizat anularea actului administrativ de autoritate nelegal şi este de competenţa instanţei de contencios administrativ, susţinerile contrare ale pârâtului fiind nefondate.
