Dreptul de a alege dintre mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantei, potrivit art. 12 Cod procedură civilă, iar din moment ce alegerea a fost făcută, se stabileşte în mod definitiv competenţa acelei instanţe.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.278/22.09.1997).
Prin acţiunea înregistrată la data de 16.10.1995, la Judecătoria Cluj, reclamanta R.A. L. Dej a chemat în judecată pârâtul M. M. P. S., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, săfie obligat la plata sumei de 9.353.658 lei, contravaloare lucrări executate şi cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor şi, pe cale de consecinţă, Judecătoria Cluj, în baza sentinţei civile 10.236 din 23.09.1996, şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin încheierea civilă nr. 2.014 din 18.11.1996, Tribunalul Cluj a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
în considerentele soluţiei, Tribunalul Cluj a motivat că litigiul a fost promovat în baza Legii nr. 76/1992 şi că, potrivit acesteia, se stabileşte imperativ competenţa instanţei de la sediul pârâtei, fără a exista posibilitatea unei competenţe alternative.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine privitor la competenţa teritorială a instanţelor, că, potrivit art. 7 Cod proc. civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Această dispoziţie legală privind instanţa sediului pârâtei, prevăzută şi în Legea nr. 76/1992, este de natură dispozitivă.
în afară de instanţa domiciliului pârâtului, prin art. 10 Cod proc. civilă se instituie o competenţă alternativă, în sensul că acţiunea poate fi introdusă la instanţa locului unde se află nemişcătorul, în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune (pct. 2), iar în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau cea a locului plăţii (pct. 4).
Dreptul de a alege dintre mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantei, potrivit art. 12 Cod proc. civilă, iar din momentul în care alegerea a fost făcută, se stabileşte în mod definitiv competenţa acelei instanţe.
Instanţa sesizată nu este îndreptăţită să analizeze din oficiu competenţa teritorială şi să se considere necompetentă prin luarea în considerare a altui element în stabilirea acestei competenţe, element care nu este de ordine publică.
în speţă, în raport de locul încheierii raportului comercial şi a locului plăţii, reclamanta a ales instanţa din Cluj, astfel că Tribunalul Bucureşti -secţia comercială apreciază că nu este competent să soluţioneze pricina de faţă, situaţie în care, potrivit art. 158 Cod proc. civilă, va declina competenţa soluţionării cauzei la Tribunalul Cluj.
Totodată, se va constata conflict negativ de competenţă şi, în baza art. 22 alin. 3 Cod proc. civilă, se va trimite cauza pentru regulator de competenţă la Curtea Supremă de Justiţie.
Notă: Referitor la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, a se vedea nota de la
speţa nr. 3.
