Dacă nu se face dovada că părţile au convenit altfel, cel care introduce o acţiune în instanţă trebuie să se adreseze instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul.
(Secţia comercială, decizia nr. 832/23.10.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 324/17.01.1996, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de S.C. “P.” – S.A. Bucureşti, pârâta S.C. “T.” – S.A. Cluj fiind obligată la plata sumei de 243.380 lei, contravaloare facturi neachitate, cu 243.380 lei, penalităţi de întârziere în plată şi 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că, cererea reclamantei, dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, nu a fost contestată de pârâtă, care, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă, pentru a formula întâmpinare sau a infirma în vreun fel pretenţiile acesteia.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 969-970 şi art. 7, 10 şi 11 din Legea nr. 76/1992 a obligat pârâta la plata sumelor de mai sus, cu cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, considerând-o netemeinică şi nelegală, pentru mai multe motive care vizează fondul pricinii, dar, în special, invocă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de fond, potrivit art. 5 din Cod proc. civilă şi art. 11 alin. 2 din Legea nr. 76/1992. Solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecarea instanţei competente, Judecătoria Cluj.
Apelul este întemeiat.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată că, potrivit art. 5 din Cod proc. civilă (care consacră principiul “actor sequitur forum rei”), cel care introduce o acţiune în instanţă trebuie să se adreseze instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul, în speţă nefăcându-se dovada că părţile au stabilit altfel pe cale de convenţie.
în această situaţie, este clar că, atâta vreme cât pârâta îşi are sediul în oraşul Cluj, instanţa competentă, potrivit art. 5 Cod. proc. civilă corob. cu art. 7 alin. 1 din acelaşi act normativ, a soluţiona cauza de faţă este Judecătoria Cluj.
Faţă de cele arătate, tribunalul constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului de drept menţionat mai sus, situaţie în care apelul declarat, sub acest aspect, apare întemeiat, urmând a fi admis.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
