în cazul în care creditorul introduce o cerere de chemare în judecată într-un litigiu comercial după ce a epuizat procedura somaţiei de plată, nu se mai impune să efectueze încercarea de conciliere directă prealabilă cu debitorul său.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1423 din 11 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr.2043 din 19 mai 2003, pronunţată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. 2777/2003, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei S.C. Alrom Import Export S.R.L. Cluj-Napoca împotriva pârâtului F.V.M., având ca obiect litigiu comercial.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă, obligaţie instituită de art. 7201 C.pr.civ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând admiterea recursului cu motivarea că nu mai era necesară încercarea concilierii directe întrucât, anterior introducerii .prezentei acţiuni, l-a acţionat în judecată pe pârât în procedura somaţiei de plată însă cererea sa a fost respinsă.
Curtea, examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiat.
Este adevărat că reclamanta nu a făcut dovada încercării de conciliere directă, aşa cum prevede art. 7201 C.pr.civ, şi acest fapt a fost invocat pe calea excepţiei de pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar.
La dosar se află depusă de reclamantă copia ordonanţei nr. 3866 din 29 august 2002, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 9841/2002 prin care s-a respins cererea reclamantei de a se emite împotriva pârâtului o somaţie de plată pentru creanţa care face obiectul prezentei acţiuni, introdusă potrivit dreptului comun, cu motivarea că nu s-au depus “acte certe din care să rezulte obligaţia de plată asumată”. Or, în cazul în care creditorul introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun în materie comercială, după ce a epuizat procedura somaţiei de plată (mai precis când, potrivit art.7 al O.G. nr.5/2001 cererea sa în somaţie de plată a fost respinsă sau admisă numai în parte) nu se mai impune să efectueze încercarea de conciliere directă prealabilă cu debitorul său, scopul acestei încercări fiind deja atins. Aceasta rezultă din interpretarea teleologică a prevederilor art. 7201 C.pr.civ. Mai mult, scopul urmărit de aceste dispoziţii este realizat în procedura somaţiei de plată prin stăruinţa judecătorului faţă de părţi în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată, aşa cum prevede art. 4 alin. (2) al O.G. nr. 5/2001.
Faţă de oele de mai sus şi având în vedere că, respingând
acţiunea ca inadmisibilă pentru nerealizarea concilierii prealabile directe, tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C.pr.civ, să admită recursul, să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare. (Judecător Gheorghe Buta)
