Cu privire la starea de dificultate financiară, instanţa a reţinut că aceasta este definită de legiuitor prin art.3 lit. b)din Legea nr.381/2009.În speţă, instanţa a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui debitor în înţelesul legii, care se află în dificultate financiară, fără a fi în stare de , în sensul că acesta se află într-o dinamică descrescătoare, deoarece faţă de perioada anilor 2004-2009 a înregistrat o scădere a profitului, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, s-a reţinut că deşi debitoarea înregistrează datorii fiscale în valoare de 72.489 lei, aşa cum rezultă din titlurile executorii depuse la dosar, cât şi datorii faţă de furnizori şi banca L BANK, aceasta nu se află în insolvenţă, având în vedere lichidităţile băneşti de care dispune şi plăţile efectuate, aşa cum sunt reflectate în balanţa depusă la dosar.
Totodată, s-a reţinut că deşi debitoarea înregistrează datorii fiscale în valoare de 72.489 lei, aşa cum rezultă din titlurile executorii depuse la dosar, cât şi datorii faţă de furnizori şi banca L BANK, aceasta nu se află în insolvenţă, având în vedere lichidităţile băneşti de care dispune şi plăţile efectuate, aşa cum sunt reflectate în balanţa depusă la dosar.
Referitor la cererea de suspendare provizorie a executării silite, dispoziţiile art.22 trebuie raportate la cele ale art.14 lit.d) din lege.
Având în vedere că la data deschiderii procedurii concordatului preventiv nu există încă un proiect de concordat preventiv, în sensul art. 21,cererea a fost respinsă ca prematur formulată.
Încheierea nr. 187 din 20 Iulie 2010 a Tribunalului Vâlcea -Secţia comercială
La data de 3.06.2010, debitoarea SC B SRL Rm.Vâlcea a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună deschiderea procedurii privind deschiderea concordatului preventiv faţă de debitoare, conform prevederilor Legii nr.381/2009.
În motivare debitoarea a arătat că societatea are ca asociat unic şi administrator pe VG, societatea având ca activitate principală fabricarea articolelor de îmbrăcăminte şi a altor articole, activitate desfăşurată de la data înfiinţări, adică din anul 2003 până în anul 2009.
S-a arătat că societatea se află în dificultate financiară, deoarece înregistrează un trend descrescător al viabilităţii economice, dar că, în acelaşi timp, execută şi poate executa obligaţiile sale exigibile.
În concret debitoarea a precizat că din Balanţa încheiată la data de 31.05.2010 rezultă veniturile obţinute din vânzarea produselor finite şi mărfurilor, vânzare realizată prin magazinele proprii de pe raza municipiului Rm.Vâlcea, rezultatul financiar fiind un profit de 4.605,11 lei.
În finalul cererii, debitoarea a menţionat că nu se află în procedura insolvenţei, deşi pe rolul instanţei se află două cereri în acest sens formulate de creditoarele SC MP SRL Piteşti şi SC R SRL Haţeg, cu termen de judecată la data de 13 şi respectiv 20 octombrie 2010.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii şi numirea conciliatorului provizoriu, în conformitate cu art. 14 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 381/2009,
În dovedirea cererii s-au anexat certificat fiscal din care rezultă că debitoarea şi reprezentanţii săi legali nu au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi din cele care privesc disciplina financiară şi antrenarea răspunderii solidare cu debitorul aflat în insolvenţă sau în inactivitate fiscală.
De asemenea, la dosar s-a formulat cerere de suspendare provizorie a urmăririi silite, conform dispoziţiilor art.22 alin.1) din Legea nr.381/2009, având în vedere că DGFP VÂLCEA, în calitate de creditoare, a procedat la scoaterea la licitaţie publică a unor mijloace de transport şi a maşinilor de cusut ale debitoarei, fără de care activitatea debitoarei nu ar mai putea continua, fiind depuse acte în susţinerea cererii, şi anume Procesul-verbal de sechestru din 15.02.2010 şi Publicaţia de vânzare nr.57037/6.07.2010 cu privire la scoaterea la licitaţie publică a două mijloace de transport şi a două maşini de cusut, la data de 20.07.2010.
Analizând actele dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii concordatului preventiv, s-a reţinut că dispoziţiile art.13 din Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc arată că „Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor, astfel cum este definit la art. 1, cu următoarele excepţii:
a) dacă împotriva debitorului s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă de condamnare pentru infracţiuni economice;
b) dacă împotriva debitorului a fost deschisă procedura insolvenţei cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv;
c) dacă cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv;
d) dacă debitorul şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari sau administratorii acestuia au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii prevăzute de prezenta lege;
e) dacă membrilor organelor de conducere şi/sau supraveghere ale debitorului li s-a atras răspunderea în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aducerea acestuia în stare de insolvenţă; prevederile lit. b) rămân aplicabile;
f) dacă debitorul are înscrise fapte în cazierul fiscal, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
De asemenea, a fost invocat art.1 din lege care menţionează că „ Prezenta lege se aplică persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă”.
Cu privire la starea de dificultate financiară, instanţa a reţinut că aceasta este definită de legiuitor prin art.3 lit. b), articol în care se arată că ”întreprinderea în dificultate este întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile;”.
În speţă, instanţa a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui debitor în înţelesul legii, care se află în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă, în sensul că acesta se află într-o dinamică descrescătoare, deoarece faţă de perioada anilor 2004-2009 a înregistrat o scădere a profitului, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Verificând cererea debitoarei raportată la dispoziţiile art.13 din lege, instanţa a constatat că prezenta cerere îndeplineşte condiţiile legii, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, şi anume certificatul de judiciar al societăţii şi declaraţiile pe propria răspundere ale administratorului VG, din care rezultă că debitoarea nu se înscrie între excepţiile enumerate de legiuitor în cuprinsul art.13 lit.a)-f) dosar.
Prin urmare, conform prevederilor art.20 din Legea nr.381/2009, instanţa a admite cererea formulată, în sensul deschiderii procedurii concordatului preventiv faţă de debitoare, urmând a fi desemnat Cabinetul Individual de Insolvenţă BE, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.16 şi 20 din Legea nr.381/2009.
Referitor la cererea de suspendare provizorie a executării silite începute de creditoarea DGFP VÂLCEA, instanţa a constatat următoarele:
Temeiul juridic al cererii îl constituie dispoziţiile art. 22 din Legea nr.381/2009, conform cărora „(1) În condiţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, debitorul poate cere judecătorului-sindic, în baza ofertei de concordat preventiv, suspendarea provizorie a urmăririlor silite.Cererea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, fără citarea părţilor. Suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale se menţine până la publicarea concordatului preventiv aprobat sau, după caz, până la respingerea ofertei debitorului de către majoritatea creditorilor.”
Aceste dispoziţii au fost raportate la cele ale art.14 lit.d) din lege referitoare la atribuţiile judecătorului-sindic, în care se arată că „Judecătorul-sindic are următoarele atribuţii în procedura concordatului preventiv:
a) să numească conciliatorul provizoriu;
b) să constate şi, dacă este cazul, să omologheze, la cererea conciliatorului, concordatul preventiv;
c) să constate, la cererea oricărui creditor nesemnatar al concordatului preventiv, îndeplinirea condiţiilor cerute pentru a fi înscris pe lista creditorilor ce au aderat la concordatul preventiv;
d) să dispună prin încheiere, în condiţiile art. 22, suspendarea provizorie a executărilor silite contra debitorului, în baza proiectului de concordat preventiv formulat de debitor şi transmis creditorilor;”.
Prin urmare, s-a concluzionat că una dintre condiţiile suspendării provizorii a executărilor silite contra debitorului este aceea a existenţei unui proiect de concordat preventiv formulat de debitor şi transmis creditorilor.
Potrivit art.20 alin.3-6 din lege, oferta de concordat preventiv se elaborează, în termen de 30 de zile de la numirea sa, de către conciliatorul desemnat împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv, ofertă ce se notifică de către conciliatorul provizoriu creditorilor, ofertă ce cuprinde şi proiectul de concordat preventiv, la care se anexează declaraţia debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum şi lista creditorilor cunoscuţi, inclusiv cei ale căror creanţe sunt contestate integral sau parţial, cu precizarea cuantumului şi a garanţiilor acceptate de debitor.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii, având în vedere că la data deschiderii procedurii concordatului preventiv nu există încă un proiect de concordat preventiv, în sensul art. 21, conform căruia „ Proiectul de concordat preventiv trebuie să prezinte, în mod detaliat:
a) situaţia analitică a activului şi a pasivului debitorului, certificată de un expert sau, după caz, auditată de un auditor autorizat potrivit legii;
b) cauzele stării de dificultate financiară şi măsurile luate de debitor pentru depăşirea acesteia până la depunerea ofertei de concordat preventiv;
c) proiecţia evoluţiei financiar-contabile pe următoarele 6 luni.
(2) Proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare, care prevede cel puţin următoarele măsuri:
a) reorganizarea activităţii debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcţionale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;
b) modalităţile prin care debitorul înţelege să depăşească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, împrumut bancar, obligaţional sau de altă natură, înfiinţarea sau desfiinţarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de garanţii;
c) procentul preconizat de satisfacere a creanţelor, care nu poate fi mai mic de 50%, ca urmare a implementării măsurilor de redresare propuse; în acest scop, debitorul poate propune măsuri precum: amânări sau reeşalonări la plata creanţelor contra sa, ştergerea în tot sau în parte a unor creanţe sau numai a dobânzilor ori a penalităţilor de întârziere, compensări, novaţii prin schimbare de debitor; pentru obligaţiile fiscale de plată propunerile de amânări, ştergeri, eşalonări, reeşalonări şi reduceri parţiale se pot face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat; în această situaţie este nevoie de acordul expres al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile; în caz contrar, acordul se prezumă;
d) termenul-limită pentru satisfacerea creanţelor stabilite prin concordat nu poate depăşi 18 luni de la data încheierii concordatului preventiv.”
Prin urmare, cererea de suspendare provizorie a executării silite începute de creditoarea DGFP VÂLCEA a fost respinsă ca prematur formulată.
