în privin(a actelor de concurentă neloială, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 11/1991 stabilesc o competentă teritorială alternativă, fie în favoarea instanţei locului săvârşirii actelor, fie în favoarea instanţei de la domiciliul (sediul) pârâtului.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.429/25.09.1997)
Prin cererea de chemare în judecată S.C. „M.R.” – S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul C.N., şi în urma probelor ce se vor administra în cauză, acesta din urmă să fie obligat la încetarea activităţilor de concurenţă neloială faţă de reclamantă, cu obligarea la despăgubiri proporţionale prejudiciului cauzat ca urmare a acţiunilor de concurenţă neloială, publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtului, a hotărârii pronunţate, obligarea la plata sumei de 226 USD, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamantă pentru şcolarizarea pârâtului, obligarea la plata sumei de 1.320 USD, cu titlu de despăgubiri, reprezentând suma salariilor primite de pârât pe ultimele 6 luni, precum şi obligarea restituirea sumelor de 4.548 USD şi 736 USD, o altă categorie de pagube pricinuite societăţii prin activitatea sa, şi cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii reclamanta arată că pârâtul a fost angajatul societăţii până la data de 16.02.1996, când i-a încetat contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a Codul muncii. în anexa contractului de muncă a fost stipulată o clauză care interzicea pârâtului ca pe perioada cât este angajatul societăţii reclamante să desfăşoare o altă muncă în paralel. în pofida clauzei enunţate, pârâtul desfăşoară acte de concurenţă neloială, pricinuind mari prejudicii morale şi materiale reclamantei. Tot în anexa la contractul de muncă a fost prevăzută şi asumată de pârât obligaţia de restituire a salariilor de bază pe ultimele 6 luni, în cazul în care nu respectă clauza de neconcurenţă. Cheltuielile de şcolarizare, susţine reclamanta, se restituie în cazul încetării raporturilor de muncă. Cu privire la capătul de cerere privind suportarea de către pârât a pagubei cifrată Ia suma de 4.586 USD, aceasta reprezintă contravaloarea contractelor de servire încheiate de pârât la preţul de dumping. Suma de 736 USD reprezintă valoarea unui contract barter încheiat de către pârât cu R.T.V. Iaşi, contract pe care pârâtul 1-a menţinut în evidenţele contabile peste valoarea Iui, fapt ce a prejudiciat societatea reclamantă.
Faţă de acţiunea formulată de reclamantă, la termenul din 25.09.1997, pârâtul C.N. prin avocat, formulează întâmpinare, prin care invocă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, în motivarea excepţiei sale invocă prevederile art. 7 din Legea nr. 11/1991, potrivit căruia “acţiunile izvorâte dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului”.
Faţă de excepţia invocată de pârât, reclamanta solicită respingerea ei, întrucât a fost invocată după trecerea primei zile de înfăţişare, fiind vorba de o excepţie relativă.
Faţă de susţinerile părţilor, instanţa constată, cu privire la excepţia invocată:
De la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială s-au succedat termenele din 27.02.1997 şi 17.04.1997, termene la care prima zi de înfăţişare nu a fost consumată datorită lipsei de procedură (la un termen cu pârâtul, iar la următorul termen, asigurarea dreptului de apărare al acestuia, în condiţiile art. 156 Cod proc. civilă), la termenul din 19.06.1997 reclamanta S.C. „M.R.” – S.R.L. formulează o precizare la acţiune, prin care îşi evaluează pretenţiile iniţiale în monedă naţională. Faţă de această precizare, instanţa pune în vedere reclamantei să facă acelaşi lucru şi în privinţa pretenţiilor reprezentând cheltuielile de salarizare şi cele privind daunele solicitate, urmând să completeze timbrajul.
Termenul următor a fost la 25.09.1997, când este invocată excepţia de necompetenţă teritorială. împrejurarea că la termenul din 19.06.1997 reclamanta a formulat o precizare la acţiunea iniţială, precizare care a fost comunicată pârâtului pentru a-şi formula apărările faţă de aceasta, a prorogat prima zi de înfăţişare pentru termenul din 25.09.1997, astfel că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în termenul legal.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 11/1991 stabilesc competenţa teritorială în privinţa actelor de concurenţă neloială în favoarea tribunalului locului săvârşirii faptei sau în raza teritorială unde se găseşte sediul pârâtului sau domiciliul acestuia. Deşi este prevăzută o competenţă alternativă, circumstanţiată fie locului săvârşirii actelor de concurenţă neloială, fie domiciliul (sediului) pârâtului, ambele ipoteze sunt aplicabile cauzei de faţă, pârâtul C.N. desfăşurându-şi activitatea în raza teritorială a judeţului Iaşi (unde îşi are şi domiciliul), competenţa soluţionării cauzei revenind Tribunalului Iaşi.
în aceste condiţii, în baza art. 7 din Legea nr. 11/1991, coroborat cu art. 134 Cod proc. civilă, instanţa va admite excepţia invocată de pârât, şi va declina competenţa judecării litigiului în favoarea Tribunalului Iaşi.
Notă: Cu privire la Legea nr. 11/1991, a se vedea nota de la speţa nr. 87.
