SENTINTA COMERCIALA nr.5507
Şedinţa publica de la 19.07.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: CMECIU STEFAN CIPRIAN
GREFIER: MOROSAN MARIA
Pe rol solutionarea cauzei comerciale privind pe debitorul FID întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.85/2006.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 05.07.2011, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 12.07.2011 si ulterior, la data de 19.07.2011, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de fata constată următoarele:
1)Prin cererea formulata la termenul de judecata din data de 05.07.2011 debitorul FID prin administratorul special DS si creditorii CL, DVM si DS au solicitat confirmarea planului de reorganizare propus de debitor.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.101 si urm. din Legea nr.85/2006.
2)Prin cererile formulate la termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR si administratorul judiciar FI au solicitat infirmarea planului de reorganizare propus de debitor si trecerea la faliment in procedura generala a debitorului FID.
In drept s-au invocat dispozitiile art.95, art.101 si art.102 din Legea nr.85/2006.
Analizand actele dosarului, instanta constata urmatoarele :
Prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 16.10.2009 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009, s-a admis cererea debitorului FID, s-a deschis procedura generală împotriva debitorului, fiind desemnat administrator judiciar.
Prin Incheierea de sedinta din data de 04.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 in baza art.98 al.3 din Legea nr.85/2006 s-a admis planul de reorganizare al debitorului FID, conform art.99 al1 din lege s-a dispus administratorului judiciar convocarea Adunării generale a creditorilor şi a debitorului într-un termen cuprins între 20 şi 25 de zile, potrivit art.99 al.2 din lege s-a dispus administratorului judiciar, în termen de 5 zile de la admitere, publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în Buletinul procedurilor de , cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a faptului că este admisibilă votarea prin corespondenţă, precum şi a datei de confirmare a planului 09.07.2010, 09,00.
Prin Sentinta comerciala nr.5732/23.09.2010 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-a respins ca neintemeiata contestatia, astfel cum a fost precizata, formulata de catre creditorul ABR avand ca obiect nelegala convocare a adunarii creditorilor din 25.06.2010 si a lipsei publicarii anuntului prevazut de art.99 al.2 din Legea nr.85/2006.
Prin Sentinta comerciala nr.8209/17.12.2010 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-a confirmat planul de reorganizare al societatii debitoare FID.
Prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-au admis recursurile formulate de creditorul ABR impotriva Incheierii de sedinta din data de 04.06.2010 si Sentintei comerciale nr nr.5732/23.09.2010 pronuntate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009, s-au casat incheierea si sentinta recurate si s-a trimis cauza judecatorului – sindic in vederea continuarii procedurii insolventei (f.2-9 vol.1).
La termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR a depus la dosar certificat de grefa din care rezulta ca prin Decizia comerciala nr.1142/23.06.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială in dosarul nr.1509/2/2011 s-a admis recursul declarat impotriva Sentintei comerciale nr.8209/17.12.2010 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială, s-a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca s-a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare (f.66 vol.2).
Prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-a admis cererea de abtinere formulata de dna.judecator SO de la judecarea aspectelor ce vizeaza verificarea legalitatii planului de reorganizare propus pentru activitatea societatii debitoare FID, s-au mentinut actele indeplinite in cauza, s-a dispus trimiterea dosarului la Serviciul Registratura in vederea repartizarii aleatorii si s-a respins ca ramasa fara obiect cererea de recuzare formulata de creditorul ABR cu privire la aspectele de legalitate a aceluiasi plan de reorganizare (f.10-13 vol.1).
In urma admiterii cererii de abtinere pe rolul Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala s-a format dosarul nr.30334/3/2009/a1.
I. Pe confirmarea planului de reorganizare,
Din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 rezulta ca instanta de recurs a stabilit ca procedura insolventei sa fie reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante si a inlocuirii administratorului judiciar (f.8 vol.1).
Din actele dosarul rezulta ca la data de 15.02.2011 a fost afisat tabelul definitiv de creante (f.329-332 vol.1).
La solicitarea instantei, la data de 02.06.2011, administratorul judiciar a depus la dosar o copie a planului de reorganizare depus de debitorul FID in dosarul nr.30334/3/2009 si tabelul definitiv de creante intocmit in acelasi dosar (f.220-332 vol.1).
Tribunalul constata ca singurul plan de reorganizare a fost propus de catre societatea debitoare si este cel depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
La data de 10.06.2011, administratorul special al societatii debitoare a depus prin Serviciul Registratura, o erata prin care a indreptat o eroare materiala strecurata in planul de reorganizare (f.333-339 vol.1).
Administratorul judiciar a publicat un anunt cu privire la depunerea planului de reorganizare si a convocat adunarea creditorilor pentru data de 14.06.2011, avand ca ordine de zi supunerea la vot a planului de reorganizare propus de debitor, anuntul fiind publicat in BPI nr.6078/24.05.2011, iar in BPI nr.6546/03.06.2011 o fost publicata o erata cu privire la convocare (f.96-101 vol.2).
Totodata, in BPI nr.6806/10.06.2011 a fost publicata erata prin care administratorul special al societatii debitoare a indreptat o eroare materiala strecurata in planul de reorganizare (f.107-109 vol.2).
In drept, potrivit art.101 al.1 din Legea nr.85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
A.cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
B.în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;
C.fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
D.vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
E.planul respectă prevederile art.95.
(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
A.Conform procesului verbal al Adunarii creditorilor din data de 14.06.2011, planul de reorganizare propus de debitor a fost acceptat de urmatoarele categorii de creante (f.1-9, 67-95 vol.2) :
-creantele salariale
-creantele bugetare
-creantele chirografare stabilite conform art.96 al.1 din Legea nr.85/2006
-celelalte creante chirografare.
Categoria creantelor garantate a respins planul de reorganizare.
Tribunalul constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.101 al.1 lit.A si C din Legea nr.85/2006 intrucat planul de reorganizare a fost acceptat de 4 din cele 5 categorii de creante, iar categoria celorlalte creante chirografare, care este categorie defavorizata, a acceptat planul de reorganizare.
Totodata, prin planul de reorganizare s-a prevazut acoperirea integrala a categoriei de creante garantate, singura care a respins planul de reorganizare.
In speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art.101 al.1 lit.B si D din Legea nr.85/2006, astfel ca nu trebuie analizata indeplinirea conditiilor acestor dispozitii legale.
B. Insa, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite dispozitiile prevazute de art.101 al.1 lit.E din Legea nr.85/2006 intrucat planul de reorganizare nu respecta conditiile stabilite de art.95 din Legea nr.85/2006.
In primul rand, programul de plata cuprins in planul de reorganizare nu este bazat pe tabelul definitiv de creante, incalcandu-se in acest mod dispozitiile art.95 al.2 raportat la art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006.
Astfel, prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-a admis recursul formulat de creditorul ABR impotriva Sentintei comerciale nr.2315/12.03.2010, s-a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca s-a admis contestatia formulata de creditor si s-a dispus inscrierea acestuia in tabelul creditorilor cu suma de 2.577.586,69 Euro (f.2-9 vol.1).
Prin urmare, in tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011, administratorul judiciar a inscris pe creditorul ABR cu o creanta garantata in suma de 11.067.383,97 lei avand ordine de prioritate conform art.121 al.2 din Legea nr.85/2006 (f.329-332 vol.1).
De la data de 15.02.2011 a inceput sa curga termenul de 30 de zile prevazut de art.94 al.1 din Legea nr.85/2006 in cadrul caruia debitorul avea posibilitatea sa propuna un plan de reorganizare care sa cuprinda un program de plata a creantelor bazat pe tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011 ( in acest sens este si Decizia comerciala nr.941/22.04.2009 a Curtii de Apel Iasi, Procedura Insolventei – Culegere de practica judiciara 2006-2009, vol.II, f.417-418).
Trebuie observat ca indeplinirea acestei conditii rezulta din coroborarea dispozitiilor art.95 al.2 cu art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu programul de plata a creantelor.
Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde:
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;
b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.
b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.
Ca atare, in planul de reorganizare trebuie sa existe un tabel de creante care sa cuprinda cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora.
Mai exact, ar trebui sa existe o similitudine intre sumele indicate in tabelul definitiv depus la dosar si sumele mentionate in planul de reorganizare ca fiind datorate creditorilor conform tabelului definitiv.
Iar din aceste sume datorate creditorilor conform tabelului definitiv, trebuie mentionate sumele pe care debitorul se obligă să le plătească.
In acest sens, in Cap.6 – Categoriile de creante din planul de reorganizare, creditorul ABR este indicat ca fiind inscris in tabelul definitiv cu suma de 10.986.433 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditia scadentei, 8.46.008 lei creanta sub conditie executarii codebitorului (f.249, 250 vol.1).
Totodata, atat in Cap.7 – Programul de plata a creantelor, cat si in erata depusa de debitor la data de 10.06.2011, este indicat ca se va achita creditorului ABR suma de 12.085.077 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie – indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb si 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).
Prin urmare, in planul de reorganizare, este indicat ca in tabelul definitiv creditorul ABR ar figura cu o creanta in suma 10.986.433 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditia scadentei, 8.46.008 lei creanta sub conditie executarii codebitorului.
Or, aceasta creanta nu este cea cu care figureaza creditorul in tabelul definitiv (11.067.383,97 lei) si este diferita si cea indicata in Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009.
Diferenta apare atat la suma cu care debitorul apare inscris in tabelul definitiv (11.067.383,97 lei in loc de 10.986.433 lei), cat mai ales in ceea ce priveste lipsa oricarei conditii care sa afecteze dreptul de creanta.
Suma de 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii care figureaza in programul de plata din planul de reorganizare nu se regaseste in tabelul definitiv.
Trebuie observat ca potrivit art.102 al.1 din Legea nr.85/2006, dupa confirmarea unui plan de reorganizare, creantele si drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este mentionat in plan.
Aceasta inseamna ca in situatia in care s-ar confirma planul de reorganizare :
-s-ar valida sustinerile debitorului cu privire la creanta (sumele si conditiile) cu care creditorul ABR este inscris in tabelul definitiv, desi in realitate in tabelul definitiv acest creditor a fost inscris cu alta creanta ( alta suma si fara sa fie afectata de conditii), fiind nerespectate si dispozitiile unei hotarari irevocabile (Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009)
-s-ar modifica creanta creditorului ABR in sensul ca aceasta urmeaza a fi achitata asa cum este mentionat in programul de plati, respectiv suma de 12.085.077 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie – indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb si 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).
In legatura cu creanta care ar urma a fi platita creditorului ABR potrivit planului de reorganizare, se poate observa ca aceasta este diferita de cea cu care acest creditor figureaza in tabelul definitiv atat in ceea ce priveste suma de plata, cat si conditiile care afecteaza creanta.
In ceea ce priveste suma de plata, in planul de reorganizare se arata ca se achita 12.085.077 lei din care :
-10.986.433 lei creanta ( 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie – indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb)
-1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii.
Referitor la cheltuielile din timpul procedurii care ar urma sa fie platite creditorului ABR, debitorul nu explica in ce ar consta aceste cheltuieli.
In principiu, cheltuielile de procedura cuprind taxele, timbrele, cheltuieli pentru conservarea si administrarea bunurilor, plata remuneratiilor, etc.
Oricum, cheltuielile de procedura nu pot fi trecute ca fiind platite creditorului ABR in contul creantei sale.
Este posibil ca debitorul sa fi dorit sa se refere la creante nascute in timpul procedurii (in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare) care nu se inscriu la masa credala, urmand a fi platite conform documentelor din care rezulta, asa cum prevede art.64 al.6 din Legea nr.85/2006.
Indiferent daca suma de 1.098.643 lei se refera la cheltuieli de procedura sau la creante nascute dupa deschiderea procedurii, trebuie observat ca suma mentionata in programul de plata care trebuie platita creditorului ABR ca reprezentand creanta nascuta inainte de deschiderea procedurii este de 2.523.425 lei (10.986.433 lei daca am adauga si creanta in suma 8.463.008 lei mentionata a fi sub conditie – codebitor CL), in timp ce in tabelul definitiv acest creditor a fost inscris cu o creanta in suma 11.067.383,97 lei (creanta nascuta inainte de data deschiderii procedurii insolventei).
Este adevarat ca prin planul de reorganizare se pot prevedea reduceri ale cuantumului creantei, dar acest lucru trebuie specificat in planul de reorganizare.
Insa, debitorul a indicat in planul de reorganizare ca s-a prevazut acoperirea integrala a categoriei de creante garantate.
In ceea ce priveste conditiile care afecteaza creanta, in programul de plata se indica ca suma de 12.085.077 lei este compusa din :
-125.035 lei creanta curenta
-2.398.390 lei creanta sub conditie – indeplinita
-8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor CL
-1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).
Ca atare, suma de 8.463.008 lei este prevazuta a fi platita sub conditie – codebitor CL, iar in ceea ce priveste suma de 2.398.390 lei s-a indicat ca s-a indeplinit conditia.
Tribunalul este de acord ca prin planul de reorganizare se pot prevedea modificari ale creantelor, insa doar in sensul reducerii cuantumului sau garantiilor/accesoriilor, asa cum prevede art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006.
Adaugarea prin planul de reorganizare a unor conditii la creante care nu erau afectate de astfel de modalitati nu se incadreaza in dispozitiile art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, chiar debitorul a specificat in planul de reorganizare si in concluziile pe fond ca in categoria creantelor defavorizate nu intra creantele garantate, excluzand aplicarea art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006 (f.251 vol.1).
Debitorul nu poate invoca faptul ca la data la care a propus planul de reorganizare fusese afisat un alt tabel definitiv intrucat, ca urmare a Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a decis reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante, au fost desfiintate toate actele procedurale referitoare la aceasta etapa (definitivarea tabelului de creante) si la etapele aferente procedurii insolventei ulterioare, inclusiv tabelul definitiv de creante afisat inainte de casare.
Practic, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ aprobarea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
Practic, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ aprobarea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
In aceste conditii, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucureşti.
In aceste conditii, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa contina un program de plata bazat pe tabelul definitiv de creante (f.329-332 vol.1).
Programul de plata din planul de reorganizare trebuia sa se bazeze pe tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011 intrucat acesta este singurul tabel definitiv care a fost in fiinta pe toata perioada curgerii termenului pentru propunerea planului de reorganizare.
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
Aceasta optiune a debitorului nu poate incalca drepturile altor creditori cu privire la creantele cu care au fost inscrisi in tabelul definitiv si modalitatea de plata a acestor creante.
In doilea rand, tribunalul constata ca sustinerile creditorului ABR cu privire la incalcarea art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 sunt intemeiate.
Astfel, potrivit art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 in planul de reorganizare trebuie mentionat ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
Ca atare, planul de reorganizare trebuie sa prevada atat cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor in cazul votarii si confirmarii planului, cat si valoarea estimativa ce ar putea fi primita de creditori prin distribuire in caz de faliment.
Legea prevede expres ca aceasta valoare estimativa se calculeaza la data propunerii planului de reorganizare.
Prin urmare, debitorul trebuia sa mentioneze in planul de reorganizare :
-valoarea estimata la data propunerii planului ( ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment)
-modalitatea prin care a estimat ( calculat) acesta valoare.
In ceea ce priveste valoarea estimata, in Sectiunea 7.2 din planul de reorganizare si in erata depusa de debitor la data de 10.06.2011, tribunalul observa ca a fost indicata o valoare estimata totala de 2.913.259 lei care ar fi distribuita creditorilor in caz de faliment (f.254-256, 334-335, 337-338 vol.1).
Exista o inadvertenta intre valoarea estimata (2.913.259 lei) si precizarea existenta la finalul Sectiunii nr.7.2 in care se sustine ca in caz de faliment procentul de indestulare ar fi 100% in cazul creantelor garantate (f.256 vol.1).
Intreaga valoare estimata de 2.913.259 lei nu acopera creanta garantata detinuta de ABR in suma de 11.067.383,97 lei cu care a fost inscris acest creditor in tabelul definitiv.
Debitorul nu ar putea invoca faptul ca la data la care a intocmit planul de reorganizare acest creditor fusese inscris cu alta creanta intrucat a avut tot timpul la dispozitie sa propuna un alt plan de reorganizare sau o modificare din moment ce procedura insolventei a fost reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante tocmai ca urmare a modificarii creantei cu care a fost inscris creditorul ABR, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009.
Asa cum a fost mentionat mai sus, valoarea trebuia estimata la data propunerii planului de reorganizare si trebuia indicata modalitatea prin care s-a estimat ( calculat ) aceasta valoare.
Referitor la modalitatea prin care a fost estimata ( calculata) aceasta valoare la data propunerii planului de reorganizare, tribunalul este gata sa accepte sustinerea debitorului potrivit careia in textul de lege nu se prevede obligativitatea existentei unui raport de expertiza.
Insa, potrivit art.1169 C.civ., cel care face o afirmatie in justitie trebuie sa o dovedeasca.
Ca atare, debitorul trebuia sa dovedeasca cu probe faptul ca la data propunerii planului de reorganizare valoarea estimata este de 2.913.259 lei.
In acest sens tribunalul observat ca debitorul a indicat patru criterii care au fost avute in vedere la elaborarea strategiei de faliment, indicandu-se ca valoare de lichidare a activelor (terenuri extravilane si constructii) este de aproximativ 25% din pretul care s-ar putea obtine in conditii normale.
Tribunalul observa ca nu exista nicio proba din care sa rezulte modalitatea in care a fost calculat acest procent si nu unul mai mare sau mai mic.
In conditiile in care nu exista nici un text de lege care sa indice ca valoare de lichidare este de 25% din valoarea ce s-ar obtine in conditii normale, valoare de lichidare este influentata de multi factori, cum ar fi: conditiile actuale ale pietei, situatia juridica a imobilului, potentialul zonei, destinatia imobilului (dezvoltare imobiliara, constructii industriale, agricultura etc.), accesul la utilitati, un eventual interes manifestat de un investitor cunoscut etc.
Chiar si in cazul in care s-ar accepta valoarea de lichidare indicata de debitor, trebuie observat ca acesta trebuia calculata (estimata) la data propunerii planului de reorganizare.
In speta, termenul de 30 de zile pentru propunerea planului de reorganizare a inceput sa curga de la data de 15.02.2011 (data afisarii tabelului definitiv – f.329-332 vol.1), ca urmare a Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a hotarat reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante.
Or, chiar debitorul a indicat in planul de reorganizare ca simularea situatiei de faliment a fost efectuata pe baza unei evaluari din martie 2009 (f.256 vol.1).
Acest raport de expertiza din martie 2009 nu doar ca nu este apropiat de data la care a inceput sa curga termenul pentru propunerea planului de reorganizare (15.02.2011), dar nici macar nu este apropiat de data la care a fost depus planul de reorganizare inainte de casare (11.02.2010 hotararea AGEA si 15.02.2010 data depunerii planului la instanta – f.221-223 vol.1), fiind facut cu mai bine de sase luni inainte de deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului (16.10.2009).
Debitorul nu poate invoca faptul ca planul de reorganizare a fost propus la data de 15.02.2010 intrucat, asa cum a fost mentionat mai sus, prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 s-a decis reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante.
Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa contina valoare estimata ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment, calculata raportat noul termen care a inceput sa curga de la data de 15.02.2011 (f.329-332 vol.1).
Ca atare, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 intrucat debitorul nu a depus nicio dovada din care sa rezulte care este valoare estimata ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment, calculata la data propunerii planului de reorganizare, aceasta valoare fiind calculata in baza unui raport de expertiza extrajudiciara din martie 2009.
In al treilea rand, tribunalul constata ca sustinerile creditorului ABR cu privire la incalcarea art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 sunt intemeiate.
Intai, tribunalul urmeaza sa stabileasca caracterul normelor prevazute de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006.
Trebuie observat ca Legea nr.85/2006, asa cum rezulta din chiar denumirea acesteia, reglementeaza o procedura speciala, respectiv procedura insolventei.
Aceasta concluzie se desprinde din intregul cuprins al legii.
Astfel, in art.2 din Legea nr.85/2006 se precizeaza ca scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Totodata, in art.5 al.1 din lege sunt indicate organele care aplica procedura, iar in art.6 al.1 din Legea nr.85/2006 se mentioneaza ca toate procedurile prevazute de lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta tribunalului.
Mai mult, Cap.III al legii este intitulat „Procedura”, si reglementeaza:
-Sectiunea 1 – „Cererile introductive” prin care se declanseaza procedura
-Sectiunea 2 – „Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii”
-Sectiunea 3 – „Primele masuri”
-Sectiunea 4 – „ Situatia unor acte juridice ale debitorului”
-Sectiunea 5 – „Planul”
-Sectiunea 6 – „Reorganizarea”
-Sectiunea 7 – „Falimentul”
-Sectiunea 8 – „Inchiderea procedurii”.
Ca atare, Cap.III „ Procedura” – Sectiunea 5 – „Planul”, din care face parte si art.95 din lege, reglementeaza :
-termenul si persoanele care pot propune un plan de reorganizare
-cuprinsul planului de reorganizare
-procedura de votare de catre creditori a planului de reorganizare
-procedura de confirmare a planului de reorganizare
-consecintele confirmarii/infirmarii planului de reorganizare.
Referitor la dispozitiile art.95 al.6 din Legea nr.85/2006, acestea prevad unele masuri pe care le poate cuprinde un plan de reorganizare pentru punerea sa in aplicare.
Imprejurarea ca, potrivit art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare se pot prevedea masuri cu privire la lichidarea/darea in plata (distribuirea in forma anterioara a legii) a unor bunuri din averea debitorului nu poate transforma aceasta norma procedurala intr-o norma de drept substantial.
Prin urmare, tribunalul nu poate retine sustinerile debitorului prin administratorul special potrivit carora dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 sunt norme de drept substantial.
Potrivit art.725 al.1 din Legea nr.85/2006 dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege.
Ca atare, dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.169/2010, sunt pe deplin aplicabile in prezenta cauza.
Debitorul nu poate invoca faptul ca la data la care a propus planul de reorganizare era in vigoare o alta dispozitie legala intrucat procedura insolventei a fost reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009.
Practic, procedura referitoare la propunerea/aprobarea/votarea/confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
In aceste conditii, procedura referitoare la propunerea/votarea/confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, care este absorbita de reintoarcerea procedurii in etapa definitivarii tabelului de creante, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa indeplineasca conditiile prevazute de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.169/2010 (f.329-332 vol.1).
Planul de reorganizare trebuia sa indeplineasca conditiile prevazute de Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.169/2010, intrucat aceste modificari erau in vigoare la momentul curgerii termenului legal pentru propunerea planului de reorganizare ( 30 de zile calculat de la data de 15.02.2011).
Ceea ce intereseaza este legea in vigoare la data la care, potrivit legii, se poate desfasura etapa procedurala a propunerii planului de reorganizare, atunci cand acesta poate produce efecte juridice.
Acest lucru reprezinta un risc asumat de debitor si nu poate determina aplicarea unei dispozitii legale abrogate.
Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.169/2010, intrucat legea nu mai prevede ca modalitate de stingere a creantelor creditorilor distribuirea unor bunuri din averea debitorului catre acestia.
Chiar si in situatia in care s-ar accepta ca distribuirea prevazuta in planul de reorganizare reprezinta o dare in plata (prevazuta de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 modificat prin Legea nr.169/2010), nu exista acordul prealabil scris al creditorul ABR pentru aceasta modalitate de stingere a creantei.
Mai mult, tribunalul observa ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, indiferent de forma avuta in vedere ( inainte de modificarea prin Legea nr.169/2010 sau ulterior acestei modificari).
Astfel, in planul de reorganizare se propune ca in contul creantei detinute de creditorul ABR in suma de aproximativ 2.600.000 Euro sa fie distribuit acestui creditor un ansamblu functional reprezentat de o parcela rezultata in urma dezmembrarii fermei zootehnice situate in satul Vernesti, jud.Buzau.
Tribunalul accepta sustinerile debitorului potrivit carora prin dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum erau in vigoare inainte de modificarea prin Legea nr.169/2010, se prevedea o modalitate specifica de stingerea a creantelor care era derogatorie de la dispozitiile si nu necesita acordul creditorului, si anume distribuirea unor bunuri din averea debitorului in contul creantelor creditorilor.
Insa, tribunalul nu poate fi de acord cu sustinerea debitorului potrivit careia nu trebuia identificat si evaluat bunul din averea debitorului.
Astfel, atat in cazul distribuirii prevazute de forma anterioara a legii, cat si in cazul darii in plata prevazuta de forma actuala a legii, bunul care face obiectul acestor operatiuni trebuie individualizat foarte clar intrucat, in caz contrar, dupa confirmarea planului de reorganizare, creditorul ar fi la bunul plac al debitorului sau al administratorului judiciar
Aceasta conditie a identificarii si evaluarii bunului distribuit/dat in plata este dedusa din dispozitiile art.101 al.1 din Legea nr.85/2006 raportat la art.95 al.2 si art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006.
Astfel, judecatorul-sindic trebuie sa aprecieze posibilitatile de realizare a unui plan de reorganizare, putand eventual cere opinia unui practician in insolventa, asa cum prevede art.101 al.1 din Legea nr.85/2006.
In speta, trebuia verificat daca creanta detinuta de creditorul ABR putea fi acoperita prin modalitatea prevazuta in planul de reorganizare (distribuirea unui bun).
In acest sens, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare trebuie mentionat in mod obligatoriu programul de plata a creantelor.
Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plată a creanţelor se inţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde:
Debitorul a mentionat in programul de plata al creantelor garantate ca urmeaza sa plateasca suma de 12.085.077 lei in trimestrul II din anul 2010 (f.266 vol.1).
Acest termen este practic imposibil de realizat, dar a fost asumat de debitor prin faptul ca nu a dorit sa depuna un alt plan de reorganizare.
In al doilea rand, referitor la fluxurile de numerar din care ar trebui sa provina aceasta suma de 12.085.077 lei, se indica ca ar proveni din distribuirea catre creditor de active in contul creantelor (f.244-245, 265 vol.1).
Conform art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va specifica masuri cu privire la obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora.
Or, in aplicarea art.101 al.1 din Legea nr.85/2006, pentru ca judecatorul-sindic sa poata aprecia daca un plan de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata unei creante prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului, trebuie ca bunul respectiv sa fie clar individualizat si evaluat pentru a se putea aprecia daca creanta se poate acoperi integral/partial.
In caz contrar, atunci cand bunul nu este individualizat si evaluat nu se poate aprecia daca planul de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata creantei prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului
Acest lucru nu este mentionat in planul de reorganizare in care nu se indica din ce este compusa parcela pe care debitorul dorea sa o distribuie creditorului ABRR.
Intrucat nu a fost individualizata parcela nu exista nicio evaluare a acesteia.
In aceste conditii, judecatorul-sindic nu poate aprecia daca planul de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata creantei creditorului ABR prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului.
Trebuie observat ca, potrivit Legii nr.85/2006, operatiunile de individualizare si evaluarea a bunurilor distribuite/date in plata nu se puteau realiza ulterior confirmarii planului de reorganizare.
In acest sens, conform art.102 al.1 din Legea nr.85/2006, când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.
Ca atare, administratorul judiciar nu poate proceda la o eventuala distribuire/dare in plata a unui bun care nu este individualizat in planul de reorganizare.
In acest context, tribunalul constata ca Actul de dezlipire autentificat sub nr.2282/22.12.2010 nu este mentionat in planul de reorganizare (f.73-74 vol.1).
Din acest motiv nici judecatorul – sindic nu-l poate avea in vedere in momentul in care analizeaza planul de reorganizare.
De altfel, acest act juridic este ulterior depunerii planului de reorganizare (15.02.2010), iar din continutul sau nu rezulta ca s-ar distribui vreunul dintre loturi creditorului ABR.
In ceea ce priveste procesul verbal de distribuire incheiat la data de 31.12.2010 de administratorul judiciar CIM IPURL, acesta nu mai poate produce nici un efect ca urmare a reluarii procedurii de la etapa definitivarii tabelului de creante si a inlocuirii administratorului judiciar, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009.
In al patrulea rand, tribunalul constata ca in planul de reorganizare au fost propuse masuri care incalca ordinea publica raportat la modalitatea de interpretare de catre debitor a prevederilor art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006, fiind incalcate aceste dispozitii legale.
Astfel, in planul de reorganizare s-a prevazut scoaterea de sub gaj a unui imobil proprietatea numitilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) si inlocuirea cu o ipoteca de rang superior asupra unui imobil cu valoare superioara.
Debitorul a invocat aplicarea art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006 care prevede ca in planul de reorganizare se pot prevedea masuri cu privire la modificarea sau stingerea garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute la art. 39 al.2 lit.c.
Tribunalul observa ca debitorul a facut o aplicare gresita a acestei dispozitii legale.
Astfel, scopul procedurii insolventei este acoperirea pasivului debitorului, asa cum prevede art.2 din Legea nr.85/2006.
Insa, acest lucru se poate face doar din bunurile care se afla in averea debitorului, astfel cum este definita in art.3 al.1 pct.2 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, in cadrul procedurii insolventei prezinta relevanta doar bunurile din averea debitorului intrucat numai cu privire la acestea se poate dispune lichidarea/darea in plata in cazul reorganizarii ( art.95 al.6 lit.E din lege) sau lichidarea in cazul falimentului ( art.113 – 120 din Legea nr.85/2006).
Totodata, potrivit art.3 al.1 pct.9 din Legea nr.85/2006 creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale.
Ca atare, garantiile reale avute in vedere de lege sunt cele constituite asupra bunurilor din patrimoniul debitorului si numai cu privire la acestea se poate prevedea in planul de reorganizare modificarea/stingerea.
Aceasta interpretare rezulta cu claritate si din art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006 care prevede pentru creditorul garantat caruia i se modifica/stinge o garantie reala obligatia acordarii unei garantii/protectii echivalente.
Prin urmare, doar garantia reala a unui creditor garantat poate fi stinsa/modificata.
Or, asa cum a fost mentionat mai sus, creditor garantat, in sensul Legii nr.85/2006, este acela care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, conform art.3 al.1 pct.9 din lege.
In speta, in situatia in care creditorul ABR ar fi avut o garantie reala doar asupra imobilului proprietatea numitilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) nu ar fi fost inscris in tabelele de creante cu o creanta garantata in sensul Legii nr.85/2006 intrucat nu ar fi avut constituita o garantie reala asupra unui bun al societatii debitoare.
Prin urmare, garantia reala constituita asupra imobilului proprietatea tertilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) nu confera, in baza Legii nr.85/2006, creantei detinute de creditorul ABR caracterul de creanta garantata si nu poate fi modificata/stinsa conform art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006.
Mai mult, prin operatiunea propusa in planul de reorganizare se incearca avantajarea asociatilor societatii debitoare DVM si DS prin prejudicierea debitorului si a celorlalti creditori.
Astfel, se deterioreaza situatia patrimoniului debitorului prin constituirea unei garantii reale asupra unui bun din averea debitorului, fara ca in schimb sa se stinga o alta garantie echivalenta care sa fi fost constituita tot asupra unui bun tot din averea debitorului, stingandu-se garantia reala constituita asupra unui imobil proprietatea asociatilor DVM si DS.
Totodata, se ingreuneaza situatia celorlalti creditori intrucat, in cazul unui eventual faliment dupa confirmarea planului de reorganizare, acesti creditori nu se vor mai putea indestula prin valorificarea unui imobil care nu era grevat de inca o sarcina decat in masura in care ar ramane o diferenta in plus dupa acoperirea creantei creditorului ABR (art.121 al.2 din Legea nr.85/2006).
Imprejurarea ca imobilul proprietatea tertilor DVM si DS a fost executat silit de catre creditorul ABR nu prezinta relevanta din punctul de vedere al incidentei art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006.
Fata de toate aceste motive, tribunalul constata ca planul de reorganizare propus de debitorul FIP nu indeplineste conditiile prevazute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Intrucat nu este indeplinita conditia prevazuta de art.101 al.1 lit.E din Legea nr.85/2006, tribunalul va infirma planul de reorganizare a debitorului FIP propus de catre acesta.
II. Pe cererea de trecere la faliment pin procedura generala,
La termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR si administratorul judiciar FI au solicitat trecerea la faliment in procedura generala a debitorului FIP.
Potrivit art.102 al.3 din Legea nr.85/2006, dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 94, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art.107 şi următoarele.
Conform art.107 al.1 lit.A din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art. 32, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
A.a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B.debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
C.obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;
D.a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului in faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).
Asa cum a fost mentionat mai sus, planul de reorganizare propus de debitor urmeaza a fi infirmat intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Mai trebuie observat ca pana la termenul din data de 05.07.2011 nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare.
Tribunalul nu poate retine sustinerea aparatorului administratorului special, prezentata in concluziile orale de la termenul de judecata din data de 05.07.2011, potrivit careia trecerea la faliment nu se poate dispune de acest complet de judecata avand in vedere limitele fixate prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a admis cererea de abtinere formulata de dna.judecator SO.
Astfel, trebuie observat ca cererea de abtinere s-a admis cu privire la judecarea aspectelor ce vizeaza verificarea legalitatii planului de reorganizare propus pentru activitatea societatii debitoare FIP (f.10-13 vol.1).
Or, analiza legalitatii planului de reorganizare se face potrivit dispozitiilor Cap.III „ Procedura” – Sectiunea 5 – „Planul” din care face parte si art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 care prevede ca dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art.107 şi următoarele.
Ca atare, inceperea procedurii falimentului ca urmare a infirmarii planului de reorganizare este o consecinta a stabilirii nelegalitatii planului de reorganizare, iar judecatorul-sindic care infirma planul de reorganizare trebuie sa dispuna începerea de îndată a procedurii falimentului si primele masuri prevazute de art.107 din Legea nr.85/2006 in acest sens.
Având în vedere aceste motive, in baza art.107 al.1 lit.B coroborat cu art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei tribunalul va dispune intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului FIP.
Conform art 107 al. 2 din Legea nr 85/2006 va dispune dizolvarea societăţii debitoare.
In baza art.107 al.2 lit.a din Legea nr 85/2006 va ridica dreptul de administrare al debitorului.
Conform art.48 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei va da dispoziţie tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Va dispune inventarierea si sigilarea bunurilor din averea debitorului in sarcina lichidatorului judiciar.
In temeiul art.107 al.2 lit.d din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenţei va stabili termen de maxim 5 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator judiciar către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii mentionate la art.46 al.2 din Legea nr.85/2006.
Conform art.107 al.2 lit.e din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenţei va dispune întocmirea de catre administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 5 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii.
Va fixa următoarele termene limită:
a)termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la art 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar – 19.11.2010
b)termenul de verificare a creanţelor menţionate la art 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 26.11.2010
c)termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor – cel putin 10 zile inainte de data stabilita prin prezenta pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat
d)termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat – 14.12.2010.
Avand in vedere solicitarea creditorului majoritar ABR exprimata in concluziile orale si scrise depuse la termenul de judecata din data de 05.07.2011, experienta profesionala, disponiblitatea de resurse umane si materiale, potrivit art.107 al.2 lit.b din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei va desemna in calitate de lichidator judiciar pe FI care va îndeplini atribuţiile prevazute de art.25 din lege, cu o retribuţie de 3.720 lei ( inclusiv TVA) din averea debitorului.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990 rep. şi va dispune îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la a reprezentanţilor permanenţi ai săi.
În temeiul art.108 al.1 şi 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, va dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art.61 al.2 si 3 din lege, privind intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar menţionată la art.107 al.2 lit.e din lege, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Infirma planul de reorganizare a debitorului FIP propus de catre acesta.
În temeiul art.107 al.1 lit.B coroborat cu art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, dispune intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului SC FIP.
Conform art.107 al. 2 din Legea nr 85/2006 dispune dizolvarea societăţii debitoare.
In baza art.107 al.2 lit.a din Legea nr 85/2006 ridică dreptul de administrare al debitorului.
Conform art.48 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei dă dispoziţie tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Dispune inventarierea si sigilarea bunurilor din averea debitorului in sarcina lichidatorului judiciar.
In temeiul art.107 al.2 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei stabileşte termen de maxim 5 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator judiciar către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii mentionate la art.46 al.2 din Legea nr.85/2006.
Conform art.107 al.2 lit.e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei dispune întocmirea de catre administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 5 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii.
Fixează următoarele termene limită:
a)termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la art.108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar – 30.08.2011
b)termenul de verificare a creanţelor menţionate la art 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 20.09.2011
c)termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor – 10 zile inainte de definitivarea tabelului definitiv consolidat
d)termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat – 18.10.2011.
Potrivit art.107 al.2 lit.b din privind procedura insolvenţei desemneaza in calitate de lichidator judiciar pe FI care va îndeplini atribuţiile prevazute de art.25 din lege, cu o retribuţie de 3.720 lei ( inclusiv TVA) din averea debitorului.
Pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990 rep. şi dispune îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi.
În temeiul art.108 al.1 şi 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art.61 al.2 si 3 din lege, privind intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar menţionată la art.107 al.2 lit.e din lege, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.07.2011.
Preşedinte, Grefier,
Red./dact.jud.CSC
4ex./25.07.2011
