în categoria actelor care nu pot fi supuse controlului instanţelor de administrativ, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 29/1990 sunt şi actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială, o altă procedură jurisdicţională.
Nerespectarea de către conducerea unei a unor clauze din contractul colectiv de muncă, cum ar fi acordarea unui salariat a drepturilor corespunzătoare grupei a ll-a de muncă, poate forma obiectul unui litigiu de muncă care este de competenţa judecătoriei iar nu a instanţei de contencios administrativ.
Secţia de Contencios Administrativ, decizia nr. 1068 din 4 mai 1998.
Reclamantul E.G. a chemat în judecată pârâta S.C.
“MUNTENIA” SA, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea pârâtei să-i acorde reclamantului drepturile corespunzătoare grupei a 11-3 de muncă.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că lucrează în condiţii grele de muncă, iar conducerea unităţii nu le asigură materialul necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu (antidotul necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu, echipament de protecţie, sporuri salariate aşa cum a convenit în contractul de muncă).
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8709 din 24 noiembrie 1997 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că reclamantul pretinde încadrarea sa într-o grupă de muncă ce ar schimba condiţiile de pensionare şi cum toate litigiile legate de aplicarea Legii nr. 3/1977 sunt de contencios administrativ, controlul -jurisdicţional trebuie executat de curtea de apel.
La rândui său, Curtea de Apel, prin sentinţa civilă nr. 303 din 10 martie 1998, admiţând excepţia neconpetenţei materialele invocate din oficiu în baza art. 158 din Codul de procedura civilă, declină competenţa judecării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi, reţinând existenţa conflictului negativ de competenţă, a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiţie pentru regulator.
Verificând hotărârile pronunţate de cele două instanţe judecătoreşti, Curtea constată că, întrucât s-a ivit un conflict negativ de competenţă în sensul aii. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă, între două instanţe de grade diferite, urmează să stabilească instanţa competentă să judece cauza în raport cu obiectul cererii şi dispoziţiile legale în materie.
Potrivit art. 3 din Codul de procedură civilă, curţile de apel judecă în primă instanţă, procedeele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţă autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ministerelor şi ale celorlalte organe centrale ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ are rolul de a apăra persoanele fizice şi juridice împotriva actelor administrative nelegale ale autorităţilor publice şi aceasta lege cu caracter general, se aplică, ori de câte ori, prin legi speciale nu se prevede o procedură deosebită de control judiciar al actelor administrative.
în categoriile actelor care nu pot fi supuse controlului în contencios, potrivit art. 2 lit. C din această lege, sunt şi actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială, o altă procedură judiciară.
Or, în cauză nu suntem în prezenţa unui act administrativ, a vreunei decizii de pensionare. Petentul fiind încă salariat reclamă nerespectarea de către conducerea unităţii a unor clauze contractuale din contractul de muncă.
Prin urmare, fiind în prezenţa unor raporturi de muncă, potrivit art. 174 din Codul muncii, litigiile în legătură cu încheierea şi executarea contractului de muncă ca şi contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar potrivit art. 1 din Codul de procedură civilă, în cauza aceasta instanţa competentă este judecătoria, astfel că în mod corect Curtea de apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
În consecinţă, urmează a se dispune că soluţionarea cauzei este de competenţa Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul.
<
