C. proc. civ., art. 22 alin. (4). art. 3433 alin. (2).
art. 3434 alin. (1) şi (2)
Prin sentinţa nr. 856 din 22 iunie 2007. rămasă irevocabilă prin nerecurare. Judecătoria Gherla a admis excepţia de nccompetenţă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona cauza, pe care a ridicat-o din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional din Bucureşti, cu sediul în Bd. Octavian Goga nr. 2, căreia i-a trimis dosarul.
Pentru a pronunţa această soluţie. Judecătoria Gherla a avut în vedere clauza compromisorie prevăzută în contractele închciatc între părţi din care izvorăşte litigiul de faţă. care are un conţinut identic în cele două contracte invocate, citând partea relevantă a acesteia: „Art. 18. Legea aplicabilă. Soluţionarea disputelor. Orice controversă, dispută sau pretenţie formulată în virtutea, care decurge din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv, dar fără a se limita la ncgocicrea, semnarea, interpretarea, întocmirea, obiectul, executarea, încălcarea, rezilierea, valabilitatea şi aplicabilitatea acestui contract, va 11 soluţionat în mod irevocabil de către un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau de către Curtea Internaţională de Arbitraj Comercial din Bucureşti, conform regulilor acesteia de conciliere şi arbitraj”.
Tribunalul arbitral a avut în vedere că hotărârea de deciinare a competenţei a Judecătoriei Gherla are două efecte: 1. a dezînvestit această instanţă, hotărârea pronunţată dobândind putere de lucru judecat numai în ce priveşte acea instanţă: 2. a deschis
posibilitatea învestirii arbitrajului, tară însă a-1 opri să se pronunţe asupra propriei sale competenţe, în alt fel decât a hotărât acea instanţă.
într-adevăr, potrivit art. 343′ alin. (2) C. proc. civ., „Tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona un litigiu”, ceea ce înseamnă că verificarea competenţei se face din oficiu, independent de eventuala ei contestare de către vreo parte.
în litigiul de faţă este aplicabil art. 343J alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit căruia. „în cazul în carc părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală. pe carc una dintre ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa” (alin. (1)]. „Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă: a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, tără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă” [alin. (2) lit. a) şi b)].
Din aceste dispoziţii rezultă că nccompetenţă instanţei judecătoreşti se poate ridica numai de una dintre părţi, şi nu de Tribunalul arbitral din oficiu. Opţiunea pentru instanţa judecătorească sau pentru arbitraj aparţine exclusiv părţilor. Ele sunt libere să încheie sau să nu încheie o convenţie arbitrală. iar dacă au încheiat-o sunt libere să o desfiinţeze. Dacă reclamantul a introdus acţiunea la instanţa judecătorească, iar pârâtul nu a ridicat excepţia necompetcnţci acelei instanţe cel mai târziu mai înainte de a se intra în fond, înseamnă că ele. părţile, prin consens, au înţeles să desfiinţeze convenţia arbitrală (mutuus dissensus).
Or. în cazul de faţă. niciuna dintre părţi nu a invocat clauza compromisorie. iniţial prevăzută, şi nu a ridicat excepţia de nccompetenţă. Dimpotrivă, la „propunerea” instanţei de declinare a competenţei în favoarea acestei Curţi de Arbitraj, făcută în şedinţa în care s-a judecat procesul (22 iunie 2007). reprezentantul reclamantei s-a opus. Toţi pârâţii au fost de acord cu admiterea acţiunii în cuprinsul întâmpinării formulate în scris, în care nu au invocat excepţia de nccompetenţă. Nefiind prezenţi la data judecării procesului, nu au pus concluzii asupra excepţiei de nccompetenţă invocate de instanţă din oficiu.
Rezultă, prin urmare, că. la data sentinţei nr. 856 din 22 iunie 2007. clauza compromisoric convenită de reclamantă şi pârâţi fusese desfiinţată cât priveşte un atare litigiu, prin consimţământ mutual, având în vedere faptul că reclamanta susţine inaplicabilitatea clauzei arbitrale şi introduce cererea de chemare în judecată la instanţa judecătorească, iar pârâţii nu invocă excepţia de nccompetenţă, formulând prin întâmpinare numai o achiesare la pretenţiile pe fond ale reclamantei. Aşa fiind, în lipsă de convenţie arbitrală între părţile în litigiu. Tribunalul arbitral nu poate fi învestit cu judecarea acţiunii de faţă.
în raport cu această reţinere, devine fără interes a mai examina excepţia şi sub aspectul art. 3434 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., şi anume dacă, faţă de natura litigiului, clauza compromisoric era inoperantă. Devine, de asemenea, fără interes examinarea celorlalte susţineri ale reclamantei.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Gherla şi acest arbitraj, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost trimis instanţei competente a se pronunţa în regulator de competenţă.
Sentinţa arbitrală nr. 229 din 14 noiembrie 2007
