Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Hotărâre privind împuternicirea primarului general al municipiului Bucureşti de a dispune încadrarea conducătorilor unităţilor bugetare aflate sub autoritatea consiliului.


Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 393 din 19 februarie 1998 (dosar nr. 746/1997)

Conform prevederilor art. 20 alin. 2 lit. i din Legea nr. 69/1991 a admi­nistraţiei publice locale, republicată, consiliul local “numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, pe conducătorii agenţilor economici şi ai insti­tuţiilor publice de interes local, în condiţiile legii”.

La rândul său, primarul are, conform dispoziţiilor art. 44 alin. 1 lit. v din lege, competenţa de a “propune consiliului local eliberarea din funcţie a con­ducătorilor agenţilor economici şi ai instituţiilor publice de interes local, care se află sub autoritatea consiliului local respectiv”.

Din textele de lege menţionate, rezultă că numai consiliul local poate numi sau elibera din funcţie pe conducătorii agenţilor economici şi ai insti­tuţiilor publice de interes local aflate sub autoritatea sa, primarul având com­petenţa de a propune eliberarea din funcţie a acestora.

Prin dispoziţiile legale arătate mai sus, s-a urmărit delimitarea clară a atribuţiilor locale de cele ale primăriilor, pentru a se evita suprapunerea unor atribuţii şi – mai ales – pentru prevenirea unor abuzuri ce ar putea interveni din partea primarilor în numirea sau eliberarea conducătorilor unor unităţi aflate sub autoritatea consiliului local.

Ţinând cont de importanţa unor astfel de numiri sau eliberări din funcţie, legiuitorul a înţeles să dea prerogative exclusiv consiliilor locale în acest domeniu.

Susţinerea recurentei. Primăria municipiului Bucureşti, că instanţa nu a avut în vedere principiul autonomiei locale, prevăzut de art. 120 din Consti­tuţie, nu poate fi reţinută ca reală deoarece, “consiliile locale şi primarii func­ţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome” (art. 120 alin. 2 din Constituţie), ceea ce duce la concluzia că fiecare are atribuţii dis­tincte, prevăzute de lege.

Or, prin Legea nr. 69/1991, s-au stabilit clar atât atribuţiile consiliilor locale cât şi atribuţiile primarilor.

Motivarea din recurs că în baza dispoziţiilor art. 44 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, consiliul local poate încredinţa primarului îndeplinirea şi a altor atribuţii, în afara celor menţionate în art. 44 alin. 1 din lege şi – ca atare – delegarea primarului de a numi în funcţie pe conducătorii unităţilor bugetare de sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe o

perioadă de probă de 3 luni, este legală, nu poate fi reţinută ca fiind în spiri­tul şi litera legii, pentru considerentele mai sus arătate.

Delegarea se poate face pentru alte activităţi, nu însă şi pentru cele ce re­vin în exclusivitate consiliului local.

Nu s-au ignorat nici prevederile Hotărârii Guvernului nr. 281/1993, deoarece actul normativ menţionat nu prevede posibilitatea ca primarul să dispună încadrarea pentru o perioadă de probă de 3 luni a conducătorilor unităţilor bugetare de sub subordinea consiliului local, cum susţine recurenta.

De altfel, o astfel de prevedere ar fi fost contrară dispoziţiilor Legii nr. 69/1991.

Cum se constată că hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.