Vâlcea cererea de revizuire formulată de B.S.F., în contradictoriu cu intimata S.C. U.S.G. –
C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei civile nr.943/R/25 iunie 2009 pronunţată de
Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că a purtat mai multe procese în
contradictoriu cu intimata, unele cu obiect şi cauză identice, altele cu obiecte diferit.
În acest context, precizează că, hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009, având ca obiect contestaţie la
executare împotriva cheltuielilor de ocazionate cu prilejul executării silite a deciziei
nr.96/R-CM/2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul de executare silită nr.61/2008
al executorului judecătoresc B.D.T.
Or, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză a existat şi în dosarul civil
nr.3551/90/2008, soluţionat irevocabil de către acelaşi tribunal, prin decizia civilă
nr.1518/R/02.12.2008, prin care instanţa a respins în mod irevocabil contestaţia la executare
formulată de intimată, ce viza cheltuielile de executare ocazionate cu prilejul executării silite a
deciziei nr.96/R-CM/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul de executare silită
nr.61/2008 al executorului judecătoresc B.D.T. În acest dosar, faţă de susţinerile identice al
contestatoarei S.C. U.S.G. C.C.G. S.A., instanţa a motivat în fapt şi în drept considerentele
pentru care a respins solicitarea de cenzurare a cheltuielilor efectuate în faza de executare.
Contestaţiile la executare au vizat un singur aspect, acela al cenzurării
onorariilor de avocaţi dovedite prin chitanţele anexate în dosarul de executare silită nr.61/2008,
iar motivaţia din cele două contestaţii este identică.
Revizuientul a mai susţinut că, deşi a invocat în faţa instanţei de recurs
autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.1518/R/02.12.2008, Tribunalul Vâlcea a ignorat
această apărare şi a pronunţat o hotărâre total opusă primei hotărâri, deşi Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a statuat permanent, prin deciziile sale, necesitatea unificării practicii în cadrul
aceleiaşi instanţe de judecată.
În această situaţie, susţine revizuientul, este incident cazul revizuirii pentru
contradictorialitate de hotărâri, prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.26/R/12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea
– Secţia civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii
de Apel Piteşti – Secţia civilă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, potrivit
dispoziţiilor art.322 pct.7 raportate la art.323 alin.2 Cod procedură civilă, dacă există hotărâri
definitive potrivnice, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de
instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 28.01.2010
sub nr.155/46/2010.
Intimata S.C. U.S.G. – C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, a formulat întâmpinare
prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar în
subsidiar ca inadmisibilă, în caz contrar, respingerea ca neîntemeiată a cererii, pentru motivele
pe larg expuse la filele 19-25.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, intimata a arătat că, de la
data ultimei hotărâri, a cărei revizuire se solicită, şi anume decizia nr.943/R/25.06.2009
pronunţată de Tribunalul Vâlcea, cererea revizuientului B.S.F., la data de 30.07.2009, a fost
formulată cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.2 Cod
procedură civilă.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimata a subliniat
că, decizia civilă nr.943/R pronunţată la data de 25.06.2009 nu este o hotărâre prin care să se
evoce fondul pretenţiei dedusă judecăţii, prin urmare, nu este îndeplinită o condiţie esenţială
pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare, în raport de dispoziţiile art.322 Cod procedură
civilă.
În sfârşit, în speţă nu se regăsesc îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de
art.322 pct.7 Cod procedură civilă: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în
aceeaşi pricină, în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia
autorităţii de lucru judecat.
Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin prisma celor două excepţii
invocate, a tardivităţii şi a inadmisibilităţii cererii, potrivit art.137 Cod procedură civilă, raportat la
art.322 pct.7 şi art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că se impune
respingerea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se
poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres şi
limitativ prevăzute de lege.
Caracterul extraordinar al căii de atac, precum şi consecinţele pe care
retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile,
reclamă, cu necesitate, ca aceasta să se refere la hotărâri susceptibile de a fi retractate prin
revizuire, precum şi să îşi găsească incidenţa doar anumite motive care au făcut ca o hotărâre
judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa, în lipsa îndeplinirii acestor condiţii, cererea
neputând fi admisă.
În speţă, s-a reţinut că, revizuirea formulată de intimatul B.S.F. şi întemeiată
pe dispoziţiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă, vizează situaţia în care ar exista hotărâri
definitive potrivnice dată de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi
pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţiile găsindu-şi aplicabilitatea şi
în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Termenul în care poate fi promovată calea de atac extraordinară întemeiată
pe acest motiv, este de o lună de la pronunţarea ultimei hotărâri al cărei caracter potrivnic se
invocă, în raport de hotărârea anterioară ce ar fi soluţionat aceeaşi pricină, între aceleaşi
persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, s-a constatat că decizia civilă nr.943/R a fost pronunţată de
Tribunalul Vâlcea la data de 25.06.2009 în dosarul nr.1397/90/2009 iar, faţă de această dată,
cererea de revizuire înaintată instanţei prin poştă la data de 27.07.2009 (fila 3 dosar fond), apare
ca fiind formulată în ultima zi a termenului prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedură
civilă (având în vedere că data de 25.07.2009 se situează într-o zi nelucrătoare).
Prin urmare, cererea de revizuire este formulată în termen legal, iar excepţia
tardivităţii este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte însă, inadmisibilitatea cererii de revizuire invocată de
intimată prin întâmpinare, Curtea a reţinut că, într-adevăr, pentru ca motivul de revizuire
întemeiat pe art.322 pct.7 Cod procedură civilă să determine retractarea celei de-a doua hotărâri
judecătoreşti despre care se susţine că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri
definitive anterioare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiţii: să existe
hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor să cuprindă
măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire), să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar
în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ori dacă
aceasta a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbatere.
În speţă, se constată că cel puţin una dintre aceste condiţii nu se regăseşte
îndeplinită, şi anume aceea referitoare la neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat,
respectiv a nediscutării acesteia în cel de-al doilea proces.
Astfel, studiind motivele de recurs în baza cărora Tribunalul Vâlcea, Secţia
civilă a analizat sentinţa civilă nr.7248/11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria
Rm.Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2008, Curtea a reţinut că, încălcarea autorităţii de lucru judecat
a sentinţei civile nr.3258/28.05.2008, pronunţată de aceeaşi instanţă între aceleaşi părţi a fost
invocată în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Or, instanţa de recurs a analizat acest motiv şi l-a respins, considerând că
nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.1201 referitoare la lucrul judecat în raport de
sentinţa civilă nr.3258/28.05.2008, întrucât nu există identitate de obiect, părţi şi cauză şi, găsind
nefondate şi celelalte critici invocate, a respins recursul declarat de intimatul B.S.F. împotriva
sentinţei civile nr.7248/11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea.
Prin urmare, observând că, în esenţă, criticile aduse deciziei civile
nr.943/R/25.06.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, concluzionează spre aceea că
revizuientul nu este mulţumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanţă de recurs a dat-o
excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată, şi nu spre aceea că această excepţie nu ar fi fost
avută în vedere/nu a făcut obiect de dezbatere, a constatat că, în realitate, revizuientul
urmăreşte exercitarea unui veritabil recurs la recurs, deşi această cale de atac fusese deja
promovată şi respinsă de instanţă.
Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire,
nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea celorlalte condiţii susmenţionate.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă,
Curtea a respins cererea de revizuire formulată de B.S.F. împotriva deciziei civile nr.943/R din
25 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia civilă, în dosarul nr.1397/90/2009.
10. Principiul legalităţii şi principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Soluţionarea de
către instanţele judecătoreşti a cererilor cu care au fost învestite în limitele competenţei
atribuite prin lege.
Art.126 din României
Art.299 Cod procedură civilă
Art.2821 alin.(1) Cod procedură civilă
Acţiunea dedusă judecăţii, având caracter patrimonial, cu conţinut economic, iar
valoarea obiectului dedus judecăţii fiind mai mică de 100.000 lei, se încadrează în
acţiunile reglementate de art.2821 Cod procedură civilă, astfel încât, soluţia adoptată de
către tribunal în recurs, în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus invocate şi cu
art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai este supusă recursului la curtea de apel.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea
procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al
principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare
ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea
cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător
principiului stabilit prin art.126 din Constituţia României.
(Decizia civilă nr. 218/R/11 februarie 2010)
